Acum...Nu.

Am ganduri,parti,momente ce ma alcatuiesc.
Am rau si bine,lumina si intuneric,ura...si adesea iubesc.
Nu cred in mine,cred in ce sunt...
Nu cred in simturi,cred in mai mult.


Nu pot visa,si totusi ma pierd acolo pe veci.
Nu pot pleca,si totusi nu sunt...aici.
Nu pot uita,si totusi nu-mi amintesc de mine.
Nu ma ascund in rau,si totusi nu sunt bine...


Au fost lucruri ce mi-au stat in cale...
Dar am continuat si m-am impiedicat de dureri reale.
Nu mint,dar nu spun adevarul.
Nu plang,dar nu zambesc, imi pierd curajul...


Sunt in varful lumii adesea si e minunat...
Dar atunci cand cad,ma simt ca un suflet abandonat.
Nu pierd,si nu sunt o invingatoare.
Nu imi e teama de nimic,si nu pot parasi frica,e ucigatoare!


Nu am nimic,dar am prea mult,imi raman momentele.
Nu am auzit,dar nu am ascultat niciodata soaptele.
Nu sunt aproape,dar nu am fost departe,nicicand.
Nu imi este de ajuns,dar nu vreau mai mult.Pot pleca curand.


Am tot ce am.Pentru un moment imi ajunge,voi cauta putin mai incolo altceva.
Pe aici totul trece repede,iar inauntru prea incet.Voi intelege candva.
Nu vreau sa plec,dar nu am de gand sa raman...caut un drum. 
Nu mai astept,pot reusi cand nu voi mai incerca.Acum.