luni, 24 septembrie 2012
Important! (citeste inainte de orice)
Dragi cititori,in numar mic cunosc cititori ''fideli'' si pe cei mai ''vechi'',insa tin sa reamintesc atat pentru cei obisnuiti cu acest anunt,cat si pentru cei noi...Orice informatie preluata de pe acest blog (poezie,strofa,vers etc.) trebuie mentionata impreuna cu SURSA.(numele meu,sau adresa blogului),altfel doresc sa va anunt ca ati putea fi acuzati de ''furt'' (in termeni neoficial juridici),pentru ca da,detin drepturi de autor.Fara sa complicam lucrurile,simpla precizare a sursei ar putea sa ne scape de alte mici ''lupte''.Va multumesc anticipat!
sâmbătă, 23 iunie 2012
Poveste...
Pasesc pentru prima oara cu atata nesiguranta...
Si deschid aceeasi usa fara clanta.
Mereu aceeasi camera pustie.
Si mereu iti spun aceleasi lucruri tie!
Un singur drum,cel gresit.
Un singur gand,mereu irosit.
O singura amintire,pierduta.
Putina durere,poate mai multa.
Si cad in pustiu,iar si iar,mereu.
Si pierd tot,tot,tot ce...e al meu.
Linistea ne inconjoara,si tacerea ne bantuie...
Dar cred ca sunt departe de tine,nu am fost nicicand mai vie.
Am nevoie sa simt tot ce a ramas,inainte sa plec...
Cuvintele ne sunt fatale,si nu reusesc sa ma vindec.
Si nu exista sfarsit sau inceput,nu exista ieri sau maine...
Nu pierdem nu castigam,totul dispare,raman eu si cu tine.
O ultima atingere,profunda.
Minte-ma,pentru o secunda!
Un sarut de ramas bun.
Inca visez sa ma razbun...
Ma trezesc,si te privesc in ochi,in suflet.
Si esti asa cum nu vei fi...beat de iubire,mort intr-un secret.
Te pot simti,pierzandu-te in jurul lacrimilor mele...doare.
Vom fi aici pana maine...ziua de azi moare.
Si deschid aceeasi usa fara clanta.
Mereu aceeasi camera pustie.
Si mereu iti spun aceleasi lucruri tie!
Un singur drum,cel gresit.
Un singur gand,mereu irosit.
O singura amintire,pierduta.
Putina durere,poate mai multa.
Si cad in pustiu,iar si iar,mereu.
Si pierd tot,tot,tot ce...e al meu.
Linistea ne inconjoara,si tacerea ne bantuie...
Dar cred ca sunt departe de tine,nu am fost nicicand mai vie.
Am nevoie sa simt tot ce a ramas,inainte sa plec...
Cuvintele ne sunt fatale,si nu reusesc sa ma vindec.
Si nu exista sfarsit sau inceput,nu exista ieri sau maine...
Nu pierdem nu castigam,totul dispare,raman eu si cu tine.
O ultima atingere,profunda.
Minte-ma,pentru o secunda!
Un sarut de ramas bun.
Inca visez sa ma razbun...
Ma trezesc,si te privesc in ochi,in suflet.
Si esti asa cum nu vei fi...beat de iubire,mort intr-un secret.
Te pot simti,pierzandu-te in jurul lacrimilor mele...doare.
Vom fi aici pana maine...ziua de azi moare.
duminică, 3 iunie 2012
Imi amintesc...
Ma trezesc iar si iar,din acele cosmaruri ce nu se mai termina.
Dar inca mor,pierduta in noapte...
Si sunt socata ca nu pot tipa..si ma intorc cautand mai mult.
M-ai vazut...acolo?Ai auzit tot ce am spus?
Plimbandu-ma prin picaturi de sange,prin lacrimi reci,prin vise.
Toate lucrurile ce m-au dezamagit.
Toate minciunile in care am crezut.
Toate amintirile ce m-au distrus.
Tot ce nu am putut ierta...
Tot...
Imi amintesc.
Am incercat atat de tare sa uit,sa iert...
Dar ma tine treaza,ma pastreaza aici,si nu pot renunta.
Imi doresc sa se termine.
Ar fi trebuit sa plec pana acum,desi ma intorc tot mai mult...
Imi fac griji pentru tot ce am facut,fac...nu pot continua.
Toate regretele ce inca ma bantuie.
Toate dorintele ce nu imi apartin.
Toata fericirea pe care am pierdut-o.
Tot ce nu am putut invinge...
Tot...
Imi amintesc.
Diferit de tot ce credeam,confuza si speriata.
Nu reusesc sa fiu,asa cum sunt.
Inainte sa ratacesc printre umbre,acolo unde nu imi e locul.
A fost ceva ce m-a salvat,dar am alungat tot ce nu imi apartinea.
Si ar trebui sa uit totul,dar...
Toate clipele in care nu reuseam sa mai pasesc,sa respir,sa zambesc.
Toate cuvintele ce nu au fost spuse la timp
Toate alegerile gresite,luate fara voie.
Tot ce mi s-a zis,din ura.
Tot...
Imi amintesc.
Inca sunt in acel loc,pe care il urasc tot mai mult.
Si inima mi se rupe in bucatele.
Tot ce ramane in urma...sange si lacrimi.
Adanc in inima mea inca pastrez tot ce ma omoara usor.
Am crezut ca am trecut peste tot,dar nu am reusit...
Caci inca...
Imi amintesc!
Dar inca mor,pierduta in noapte...
Si sunt socata ca nu pot tipa..si ma intorc cautand mai mult.
M-ai vazut...acolo?Ai auzit tot ce am spus?
Plimbandu-ma prin picaturi de sange,prin lacrimi reci,prin vise.
Toate lucrurile ce m-au dezamagit.
Toate minciunile in care am crezut.
Toate amintirile ce m-au distrus.
Tot ce nu am putut ierta...
Tot...
Imi amintesc.
Am incercat atat de tare sa uit,sa iert...
Dar ma tine treaza,ma pastreaza aici,si nu pot renunta.
Imi doresc sa se termine.
Ar fi trebuit sa plec pana acum,desi ma intorc tot mai mult...
Imi fac griji pentru tot ce am facut,fac...nu pot continua.
Toate regretele ce inca ma bantuie.
Toate dorintele ce nu imi apartin.
Toata fericirea pe care am pierdut-o.
Tot ce nu am putut invinge...
Tot...
Imi amintesc.
Diferit de tot ce credeam,confuza si speriata.
Nu reusesc sa fiu,asa cum sunt.
Inainte sa ratacesc printre umbre,acolo unde nu imi e locul.
A fost ceva ce m-a salvat,dar am alungat tot ce nu imi apartinea.
Si ar trebui sa uit totul,dar...
Toate clipele in care nu reuseam sa mai pasesc,sa respir,sa zambesc.
Toate cuvintele ce nu au fost spuse la timp
Toate alegerile gresite,luate fara voie.
Tot ce mi s-a zis,din ura.
Tot...
Imi amintesc.
Inca sunt in acel loc,pe care il urasc tot mai mult.
Si inima mi se rupe in bucatele.
Tot ce ramane in urma...sange si lacrimi.
Adanc in inima mea inca pastrez tot ce ma omoara usor.
Am crezut ca am trecut peste tot,dar nu am reusit...
Caci inca...
Imi amintesc!
Pasesc.Sfarsit si Inceput.
Merg in continuare,pe o strada pe care nu o cunosc...
Si ma simt atat de singura.Nu sunt acasa,dar nici acolo nu ma regasesc.
Drumul acesta devine din ce in ce mai greu.Dar nu voi ramane aici,voi ajunge la capat!
Ma mint pe mine,mint simtind ca e bine.Si gresesc,dar nu conteaza,sufar treptat...
Ma simt din ce in ce mai aproape de locul potrivit.Am pasit in lacrimi,lasandu-mi in urma sufletul.
Ma prefac pentru o vreme,ce ar trebui sa fac?Sa ajung sa inteleg adevarul...
Incerc sa arat partea necunoscuta din mine,tot ce ramane ma ignora.
Si ma atrage tot mai aproape,trimitandu-ma tot mai departe,ura.
Daca ma urmeaza cu privirea rasaritul,oare reuseste sa imi descopere chipul?
Caci tot ce fac e sa plec pe calea mea,cautand iar si iar apusul...
Vreau doar sa ma pierd,pana la sfarsit,sa nu fiu oprita de nimic.
Vreau doar sa uit tot ce am avut,am mintit,am gresit,am iubit.
Nu stiu daca mai am nevoie de ceva,dar nu ma pot intoarce,nu pot pleca...
Nu se poate termina totul acum,nu am ajuns inca la sfarsit de drum,ceva inca ma impiedica.
Eu gresesc,dar merg iar pe acea strada pustie,fara sa ma doara gandul ca mor usor...
Si nu ma pierd inca in ziua de maine,caci pana atunci respir din nou nu am nevoie de ajutor.
Nu mai pot sa am grija de tot ce am,si distrug ce pastrez in bratele mele,dispare!
Pasesc mai departe,spre acelasi loc,inca nu il cunosc.Ma doare,dar nu la fel de tare...
Si dinstanta incet ajunge la sfarsit,dar inca imi rupe inima,si construieste din ea tot ce am.
Nu mai ramane nimic,aveam lacrimi,regrete si minciuni,nu mai am nici un dram.
Si nu sunt singura,in toata aceasta liniste inca incerc sa gasesc ceva ce nu ma raneste...
Alaturi de mine secretele imi devin incet adevaruri,si ajung iar,ating tot ce e departe.
Aproape am ajuns la final,dar de aici incepe un alt drum,un nou inceput,pana maine.
Si o iau de la capat,respir si pasesc.Sfarsitul si inceputul cu lacrimi doar pentru mine.
Si ma simt atat de singura.Nu sunt acasa,dar nici acolo nu ma regasesc.
Drumul acesta devine din ce in ce mai greu.Dar nu voi ramane aici,voi ajunge la capat!
Ma mint pe mine,mint simtind ca e bine.Si gresesc,dar nu conteaza,sufar treptat...
Ma simt din ce in ce mai aproape de locul potrivit.Am pasit in lacrimi,lasandu-mi in urma sufletul.
Ma prefac pentru o vreme,ce ar trebui sa fac?Sa ajung sa inteleg adevarul...
Incerc sa arat partea necunoscuta din mine,tot ce ramane ma ignora.
Si ma atrage tot mai aproape,trimitandu-ma tot mai departe,ura.
Daca ma urmeaza cu privirea rasaritul,oare reuseste sa imi descopere chipul?
Caci tot ce fac e sa plec pe calea mea,cautand iar si iar apusul...
Vreau doar sa ma pierd,pana la sfarsit,sa nu fiu oprita de nimic.
Vreau doar sa uit tot ce am avut,am mintit,am gresit,am iubit.
Nu stiu daca mai am nevoie de ceva,dar nu ma pot intoarce,nu pot pleca...
Nu se poate termina totul acum,nu am ajuns inca la sfarsit de drum,ceva inca ma impiedica.
Eu gresesc,dar merg iar pe acea strada pustie,fara sa ma doara gandul ca mor usor...
Si nu ma pierd inca in ziua de maine,caci pana atunci respir din nou nu am nevoie de ajutor.
Nu mai pot sa am grija de tot ce am,si distrug ce pastrez in bratele mele,dispare!
Pasesc mai departe,spre acelasi loc,inca nu il cunosc.Ma doare,dar nu la fel de tare...
Si dinstanta incet ajunge la sfarsit,dar inca imi rupe inima,si construieste din ea tot ce am.
Nu mai ramane nimic,aveam lacrimi,regrete si minciuni,nu mai am nici un dram.
Si nu sunt singura,in toata aceasta liniste inca incerc sa gasesc ceva ce nu ma raneste...
Alaturi de mine secretele imi devin incet adevaruri,si ajung iar,ating tot ce e departe.
Aproape am ajuns la final,dar de aici incepe un alt drum,un nou inceput,pana maine.
Si o iau de la capat,respir si pasesc.Sfarsitul si inceputul cu lacrimi doar pentru mine.
Atunci...simt ca lipseste.
Am acele sentimente reci.Ma simt pierduta in confuzie.Si ratacesc in orice moment liber prin ganduri moarte.In inima mea totul e un paradox.Abandonez fiecare amintire,nu am nevoie de ele.Si ma simt atat de gresit,sa pastrez totul doar pentru ca nu am curaj sa plec.Nu mai pot iubi ce a ramas,sunt doar cuvinte ce nu sunt intelese.Si cand ma pierd,cand nu mai vad nimic altceva....decat felul in care cad urmata de picaturile ploii si de lacrimi.Atunci simt...cat de tare imi lipseste.Trec prin toate astea,si e atat de greu sa imi las privirea sa se stinga,dar e doar pentru ce am.Urmata de minciuni,de adevaruri nespuse,urmata de alte clipe.Cand totul pare nedrept,si nu mai pot spune nimic altceva,caci totul a fost zis deja,si cand ma paraseste tot.Atunci simt...cat de tare imi lipseste.
duminică, 13 mai 2012
Altcineva.
Este doar o alta zi in care toate imi par reale
Si nimic nu ar putea distruge asta..
E ca un vis ce se deruleaza...iar si iar
Niciodata nimic ce as putea simti...
Si prea mult timp a trecut.
Am plecat cat mai departe.
Incerc sa schimb totul.
Dar nu mai e la fel.
Dar fac un pas,si inca unul,altul...incerc sa nu ma opresc.
Si sunt inca treaza dar usor ma pierd in nestire
Asa ca... fac un pas,si inca unul,altul...incerc sa nu ma opresc.
Ma gandesc la altceva,la alta eu.
Ce sa mai fac?Unde sa mai plec de aici?
Ma simt mult prea ciudat,si ma intorc din drum.
Pentru ca fiecare drum era al nostru.
Acesta e al meu.
Stiu ...ca voi avea nevoie de timp,sa uit.
Dar inca sunt aici,si inca am nevoie de aer.
Dar fac un pas,si inca unul,altul...incerc sa nu ma opresc.
Si sunt inca treaza dar usor ma pierd in nestire
Asa ca... fac un pas,si inca unul,altul...incerc sa nu ma opresc.
Ma gandesc la altceva,la alta eu.
Stau aici...atat de singura
Imi e frica sa ma misc,nu pot pleca.
Nimic nu mai e real..
As vrea sa ma pot ascunde.
Nu mai sunt unde eram.
Dar fac un pas,si inca unul,altul...incerc sa nu ma opresc.
Si sunt inca treaza dar usor ma pierd in nestire
Asa ca... fac un pas,si inca unul,altul...incerc sa nu ma opresc.
Voi pleca.
Si nimic nu ar putea distruge asta..
E ca un vis ce se deruleaza...iar si iar
Niciodata nimic ce as putea simti...
Si prea mult timp a trecut.
Am plecat cat mai departe.
Incerc sa schimb totul.
Dar nu mai e la fel.
Dar fac un pas,si inca unul,altul...incerc sa nu ma opresc.
Si sunt inca treaza dar usor ma pierd in nestire
Asa ca... fac un pas,si inca unul,altul...incerc sa nu ma opresc.
Ma gandesc la altceva,la alta eu.
Ce sa mai fac?Unde sa mai plec de aici?
Ma simt mult prea ciudat,si ma intorc din drum.
Pentru ca fiecare drum era al nostru.
Acesta e al meu.
Stiu ...ca voi avea nevoie de timp,sa uit.
Dar inca sunt aici,si inca am nevoie de aer.
Dar fac un pas,si inca unul,altul...incerc sa nu ma opresc.
Si sunt inca treaza dar usor ma pierd in nestire
Asa ca... fac un pas,si inca unul,altul...incerc sa nu ma opresc.
Ma gandesc la altceva,la alta eu.
Stau aici...atat de singura
Imi e frica sa ma misc,nu pot pleca.
Nimic nu mai e real..
As vrea sa ma pot ascunde.
Nu mai sunt unde eram.
Dar fac un pas,si inca unul,altul...incerc sa nu ma opresc.
Si sunt inca treaza dar usor ma pierd in nestire
Asa ca... fac un pas,si inca unul,altul...incerc sa nu ma opresc.
Voi pleca.
Nimic.
Nu te mai gandi la ...momente
Ia fiecare parte din inima mea cu tine.
Sunt ale tale.
Mergi pe acel drum ce a fost pustiu mereu si nu ai uitat...
Ca a fost gol pana cand.
Cand eu.
Eu am fost candva acolo!
Si e ca o poezie...asa ca nu ii strica versurile.
Pastreaza-ma si acopera rima.
Fa fiecare parte interesanta...
Atinge fiecare particica din corpul meu si sarut-o apasat.
Alege ultimul nostru drum spre sfarsit.
Inchide tot ce nu ne mai trebuie...
Arunca confuzia .
Vino si ia...tot ce a ramas.
Nimic.
Dar nu ma face sa astept.
Nu mai pot astepta mult...
Si nimic nu mai este de ajuns...pana acolo.
Nu.
Vino.
Hai sa ne pierdem in acea nebunie pe care noi am construit-o.
Ia fiecare parte din inima mea cu tine.
Sunt ale tale.
Mergi pe acel drum ce a fost pustiu mereu si nu ai uitat...
Ca a fost gol pana cand.
Cand eu.
Eu am fost candva acolo!
Si e ca o poezie...asa ca nu ii strica versurile.
Pastreaza-ma si acopera rima.
Fa fiecare parte interesanta...
Atinge fiecare particica din corpul meu si sarut-o apasat.
Alege ultimul nostru drum spre sfarsit.
Inchide tot ce nu ne mai trebuie...
Arunca confuzia .
Vino si ia...tot ce a ramas.
Nimic.
Dar nu ma face sa astept.
Nu mai pot astepta mult...
Si nimic nu mai este de ajuns...pana acolo.
Nu.
Vino.
Hai sa ne pierdem in acea nebunie pe care noi am construit-o.
Lipsita de tot,goala inauntru.
Imi lipsesc gandurile.Caut fara incetare ceva de care sa ma leg.Si pierd...orice.Pierd ce am avut,pierd ce nu am avut,doar pierd.A durut pana cand am cazut in acea stare in care nu mai pot simti nimic.Privesc.Tot.Desi nu sunt parte din nimic.Ascult linistita,fiecare sunet si il pot percepe pana la cele mai necunoscute vibratii.Sunt goala inauntru,dar imi face bine,caci pot sa umplu acel spatiu nefolosit cu...
Si nu pot continua.M-am oprit...
Si nu pot continua.M-am oprit...
joi, 10 mai 2012
Acum...Nu.
Am ganduri,parti,momente ce ma alcatuiesc.
Am rau si bine,lumina si intuneric,ura...si adesea iubesc.
Nu cred in mine,cred in ce sunt...
Nu cred in simturi,cred in mai mult.
Nu pot visa,si totusi ma pierd acolo pe veci.
Nu pot pleca,si totusi nu sunt...aici.
Nu pot uita,si totusi nu-mi amintesc de mine.
Nu ma ascund in rau,si totusi nu sunt bine...
Au fost lucruri ce mi-au stat in cale...
Dar am continuat si m-am impiedicat de dureri reale.
Nu mint,dar nu spun adevarul.
Nu plang,dar nu zambesc, imi pierd curajul...
Sunt in varful lumii adesea si e minunat...
Dar atunci cand cad,ma simt ca un suflet abandonat.
Nu pierd,si nu sunt o invingatoare.
Nu imi e teama de nimic,si nu pot parasi frica,e ucigatoare!
Nu am nimic,dar am prea mult,imi raman momentele.
Nu am auzit,dar nu am ascultat niciodata soaptele.
Nu sunt aproape,dar nu am fost departe,nicicand.
Nu imi este de ajuns,dar nu vreau mai mult.Pot pleca curand.
Am tot ce am.Pentru un moment imi ajunge,voi cauta putin mai incolo altceva.
Pe aici totul trece repede,iar inauntru prea incet.Voi intelege candva.
Nu vreau sa plec,dar nu am de gand sa raman...caut un drum.
Nu mai astept,pot reusi cand nu voi mai incerca.Acum.
Am rau si bine,lumina si intuneric,ura...si adesea iubesc.
Nu cred in mine,cred in ce sunt...
Nu cred in simturi,cred in mai mult.
Nu pot visa,si totusi ma pierd acolo pe veci.
Nu pot pleca,si totusi nu sunt...aici.
Nu pot uita,si totusi nu-mi amintesc de mine.
Nu ma ascund in rau,si totusi nu sunt bine...
Au fost lucruri ce mi-au stat in cale...
Dar am continuat si m-am impiedicat de dureri reale.
Nu mint,dar nu spun adevarul.
Nu plang,dar nu zambesc, imi pierd curajul...
Sunt in varful lumii adesea si e minunat...
Dar atunci cand cad,ma simt ca un suflet abandonat.
Nu pierd,si nu sunt o invingatoare.
Nu imi e teama de nimic,si nu pot parasi frica,e ucigatoare!
Nu am nimic,dar am prea mult,imi raman momentele.
Nu am auzit,dar nu am ascultat niciodata soaptele.
Nu sunt aproape,dar nu am fost departe,nicicand.
Nu imi este de ajuns,dar nu vreau mai mult.Pot pleca curand.
Am tot ce am.Pentru un moment imi ajunge,voi cauta putin mai incolo altceva.
Pe aici totul trece repede,iar inauntru prea incet.Voi intelege candva.
Nu vreau sa plec,dar nu am de gand sa raman...caut un drum.
Nu mai astept,pot reusi cand nu voi mai incerca.Acum.
vineri, 27 aprilie 2012
Un juramant.
In capul meu e o furtuna,si inima mea nu intelege…
Dar sunt inca aceeasi!
Cand iubirea nu exista,
Si pasiunea moare.
Pot pleca!
Dar este in regula,macar ne-am cunoscut.
Mi-ai daruit curaj.
Doar un juramant neinteles ne mai leaga.
Doar un juramant ma mai tine aici.
Nu vreau sa plec,dar e gresit sa raman!
Asa ca te rog salveaza-ma de data asta!
Doar acum.
Iarta tot ce am spus,iarta tot ce am facut.
Ma simt atat de gresit…
Dar acum totul e departe.
Si totusi sunt inconjurata de amintiri.
Dar acum pare ca intelegi.
Insa suntem inca confuzi amandoi…
Si nu stiu ce voi face maine.
Dar este in regula.
M-ai ajutat sa rezist.
Doar un juramant ne mai leaga.
Si nu vreau sa raman.
Ma pierd in tentatii… nu gasesc o cale.
Si te rog sa ma salvezi.
Doar ultimul nostru juramant,ramane in urma.
Pasesc si trec peste,dar nu scap.
Doar un juramant ma mai tine aici.
Un juramant…
Este tot ce avem,
Si nu pot trai fara asta.
Un juramant.
Iarta-ma!
Doar uita!
Dar sunt inca aceeasi!
Cand iubirea nu exista,
Si pasiunea moare.
Pot pleca!
Dar este in regula,macar ne-am cunoscut.
Mi-ai daruit curaj.
Doar un juramant neinteles ne mai leaga.
Doar un juramant ma mai tine aici.
Nu vreau sa plec,dar e gresit sa raman!
Asa ca te rog salveaza-ma de data asta!
Doar acum.
Iarta tot ce am spus,iarta tot ce am facut.
Ma simt atat de gresit…
Dar acum totul e departe.
Si totusi sunt inconjurata de amintiri.
Dar acum pare ca intelegi.
Insa suntem inca confuzi amandoi…
Si nu stiu ce voi face maine.
Dar este in regula.
M-ai ajutat sa rezist.
Doar un juramant ne mai leaga.
Si nu vreau sa raman.
Ma pierd in tentatii… nu gasesc o cale.
Si te rog sa ma salvezi.
Doar ultimul nostru juramant,ramane in urma.
Pasesc si trec peste,dar nu scap.
Doar un juramant ma mai tine aici.
Un juramant…
Este tot ce avem,
Si nu pot trai fara asta.
Un juramant.
Iarta-ma!
Doar uita!
Pastreaza...
Iti mai trebuie inima?
Crezi ca mi-o poti imprumuta?
Sau ai de gand sa o pierzi pe undeva,altundeva…
Mai bine ar fi,sa o pastrezi…
Iti mai trebuie iubire?
Cand esti atat de puternic,si nimic nu te intoarce din drum
Mai bine pastreaz-o.
Si continua…
Blesteama-mi sufletul,pentru ca il iubesti asa de tare,si nu il vei lasa sa plece,tot ce speri.
Dar eu nu am nici o nevoie.
Nu-mi mai doresc nimic.
Mai stii in ce crezi?
Esti mult prea confuz,faci tot ce esti convins ca e bine,dar nu e asa.
Blesteama-mi sufletul,te lasa singur si tu incerci sa nu il lasi sa plece,tot ce speri.
Dar eu nu mai vreau.
Nu-mi mai doresc nimic.
Crezi ca ma poti convinge?
Crezi ca ma mai poti gasi?
Crezi ca ma poti pastra?
E mai bine asa.
Crezi ca va mai fi la fel?
Crezi ca vom gresi?
Crezi ca merita?
Crezi ca avem nevoie de un loc?
Crezi ca poti ajunge acolo?
Da-i drumul.
Tipa…
Crezi ca mi-o poti imprumuta?
Sau ai de gand sa o pierzi pe undeva,altundeva…
Mai bine ar fi,sa o pastrezi…
Iti mai trebuie iubire?
Cand esti atat de puternic,si nimic nu te intoarce din drum
Mai bine pastreaz-o.
Si continua…
Blesteama-mi sufletul,pentru ca il iubesti asa de tare,si nu il vei lasa sa plece,tot ce speri.
Dar eu nu am nici o nevoie.
Nu-mi mai doresc nimic.
Mai stii in ce crezi?
Esti mult prea confuz,faci tot ce esti convins ca e bine,dar nu e asa.
Blesteama-mi sufletul,te lasa singur si tu incerci sa nu il lasi sa plece,tot ce speri.
Dar eu nu mai vreau.
Nu-mi mai doresc nimic.
Crezi ca ma poti convinge?
Crezi ca ma mai poti gasi?
Crezi ca ma poti pastra?
E mai bine asa.
Crezi ca va mai fi la fel?
Crezi ca vom gresi?
Crezi ca merita?
Crezi ca avem nevoie de un loc?
Crezi ca poti ajunge acolo?
Da-i drumul.
Tipa…
Esti tot ce sunt!
Astept…ma pierd foarte repede.
Nu stiu cat de mult mai pot rezista.
Si te strig,pe tine…
Salveaza-ma…
Spune-mi,cum trebuie sa pasesc!
Esti tot ce sunt…
Si tot ce sunt…esti tu.
Deci prinde-ma…atunci cand cad.
Ia-ma de mana,si trage-ma prin toate astea…
Caci in tine…am gasit!
Ascuns,departe,doar pentru mine.
Ia-ma aproape,nu ma lasa sa ma pierd.
Pentru ca sunt…singura.
Cu…
Multe lacrimi…au trecut…
Si nu mai avem nimic.
Am cazut.
Iar tu ma faci sa plang.
Esti tot ce sunt …
Si tot ce sunt…esti tu.
Deci…striga-ma,atunci cand ma ratacesc.
Ia-ma aproape,pastreaza-ma.
Pentru ca sunt …singura,
Aici.
Deci…cauta-ma,atunci cand ai pierdut
Ia-ma cu tine,ascunde-ma…
Pentru ca sunt…singura.
Esti tot ce sunt…
Si tot ce sunt…esti tu.
Nu stiu cat de mult mai pot rezista.
Si te strig,pe tine…
Salveaza-ma…
Spune-mi,cum trebuie sa pasesc!
Esti tot ce sunt…
Si tot ce sunt…esti tu.
Deci prinde-ma…atunci cand cad.
Ia-ma de mana,si trage-ma prin toate astea…
Caci in tine…am gasit!
Ascuns,departe,doar pentru mine.
Ia-ma aproape,nu ma lasa sa ma pierd.
Pentru ca sunt…singura.
Cu…
Multe lacrimi…au trecut…
Si nu mai avem nimic.
Am cazut.
Iar tu ma faci sa plang.
Esti tot ce sunt …
Si tot ce sunt…esti tu.
Deci…striga-ma,atunci cand ma ratacesc.
Ia-ma aproape,pastreaza-ma.
Pentru ca sunt …singura,
Aici.
Deci…cauta-ma,atunci cand ai pierdut
Ia-ma cu tine,ascunde-ma…
Pentru ca sunt…singura.
Esti tot ce sunt…
Si tot ce sunt…esti tu.
Poezie cu Rom Si Vanilie…
NU va fi niciodata asa cum mi-am inchipuit…asa cum am visat.
MEREU vor fi trepte…oameni diferiti.
INGERII nu se mai gasesc…m-au pierdut aici…pe mine…m-au uitat.
ZBOARA mereu gandul meu…atat de departe …ma pierd adesea!
INTUNERICUL este unul din acele sentimente…ce imi umbla prin minte.
CUPRINDE latura mea frumoasa …si o indeparteaza.
ADESEA ma trezesc plangand…gandindu-ma la trecut.
LUMINA e atat de departe…dar e un altfel de lumina.
TRECUTUL …a fost…nu il voi mai regasi,si nu il mai pot schimba.
PREZENTUL…este vast,superficial…ma chinuie.
VIITORUL…nu ma intereseaza asa tare,il neg.
PLEACA sufletul ce il aveam, nu are de gand sa mai zaboveasca aici fara rost.
OBSERV pana si eu,ca m-am schimbat…
NUMAI …e ce a fost…mda…ciudat ,nu?
PEISAJE colorate ma invaluie…dar eu le vad alb-negru.
TRISTE fete in jurul meu,pentru ca asa sunt si eu…
TRISTETEA…a patruns aici,si nu mai pleaca.
ACAPAREAZA …orice suflu…miscare sau privire,o detest!
FERICIREA…e ceva…pierdut.
FALSA sunt uneori,dar ce pot face?
DUREREA e aici,langa mine…imi tine de urat.
UN SENTIMENT …necunoscut incearca sa isi faca loc…
CIUDAT…este uneori destinul…tu crezi in el?
DAR REAL este ca avem menit ceva…ceva doar pentru noi!
PLANG pentru ceva ce nu merita asta…dar o fac!
PENTRU mine …e ok,ma pot impaca cu…ce sunt.
VISELE sunt…inca prezente…dar nu se mai fac simtite.
NEIMPLINITE…dorinte ard inca inauntrul meu…pacat.
NU SUNT …asa cum iti inchipui!
PESIMISTA am fost uneori…desii obisnuiam sa zambesc!
POATE DOAR linistea ma face acum sa ma simt mai bine…
REALISTA…am fost de fiecare data,am crezut in adevar…si nu am dat voie imaginatiei sa isi faca de cap…regret!
NU MA intrerupe din gandurile mele…sunt plecata!
LASA …ziua si noapte sa treaca…mie imi e bine asa.
SA CAD …in nestire…a devenit o pasiune!
RIDICA-MA!…priveste-ma! spune-mi!..ce observi…ma mai recunosti?
MEREU vor fi trepte…oameni diferiti.
INGERII nu se mai gasesc…m-au pierdut aici…pe mine…m-au uitat.
ZBOARA mereu gandul meu…atat de departe …ma pierd adesea!
INTUNERICUL este unul din acele sentimente…ce imi umbla prin minte.
CUPRINDE latura mea frumoasa …si o indeparteaza.
ADESEA ma trezesc plangand…gandindu-ma la trecut.
LUMINA e atat de departe…dar e un altfel de lumina.
TRECUTUL …a fost…nu il voi mai regasi,si nu il mai pot schimba.
PREZENTUL…este vast,superficial…ma chinuie.
VIITORUL…nu ma intereseaza asa tare,il neg.
PLEACA sufletul ce il aveam, nu are de gand sa mai zaboveasca aici fara rost.
OBSERV pana si eu,ca m-am schimbat…
NUMAI …e ce a fost…mda…ciudat ,nu?
PEISAJE colorate ma invaluie…dar eu le vad alb-negru.
TRISTE fete in jurul meu,pentru ca asa sunt si eu…
TRISTETEA…a patruns aici,si nu mai pleaca.
ACAPAREAZA …orice suflu…miscare sau privire,o detest!
FERICIREA…e ceva…pierdut.
FALSA sunt uneori,dar ce pot face?
DUREREA e aici,langa mine…imi tine de urat.
UN SENTIMENT …necunoscut incearca sa isi faca loc…
CIUDAT…este uneori destinul…tu crezi in el?
DAR REAL este ca avem menit ceva…ceva doar pentru noi!
PLANG pentru ceva ce nu merita asta…dar o fac!
PENTRU mine …e ok,ma pot impaca cu…ce sunt.
VISELE sunt…inca prezente…dar nu se mai fac simtite.
NEIMPLINITE…dorinte ard inca inauntrul meu…pacat.
NU SUNT …asa cum iti inchipui!
PESIMISTA am fost uneori…desii obisnuiam sa zambesc!
POATE DOAR linistea ma face acum sa ma simt mai bine…
REALISTA…am fost de fiecare data,am crezut in adevar…si nu am dat voie imaginatiei sa isi faca de cap…regret!
NU MA intrerupe din gandurile mele…sunt plecata!
LASA …ziua si noapte sa treaca…mie imi e bine asa.
SA CAD …in nestire…a devenit o pasiune!
RIDICA-MA!…priveste-ma! spune-mi!..ce observi…ma mai recunosti?
Din nou.
Mi-ai facut inima bucatele…si totusi vrei mai mult?!
Dar vine un timp…cand gandurile se revolta!
Vine un timp cand ne schimbam…
Pun intrebari absurde.
Opreste-te!Nu imi cunosti intentiile,nu imi poti descoperi greselile.
Nu intelegi?Noi devenim…
Iar si iar.
Noi!
Din nou,pentru totdeauna.
Ofera-mi-te!
Devenim iar.
Din nou.
Pentru totdeauna!
Ce planuiesti?Ce urmeaza?
Nici un indiciu nu-mi este de ajuns.
Sa descopar daca pot infrunta ceea ce ma va izbi,din nou.
Nu facem parte!
Ofera-mi sufletul tau.Ma voi bucura de el.Dar il voi parasi.Iar si iar.Din nou.
Nu te mai opri.Doar continua.De ce iti mai pasa? Cine naiba va sti?…cat de departe de centru vom fi.
Toate acele lucruri pe care le vroiam s-au schimbat.
Iar si iar.Din nou.
Numai lacrimi reci,suflete pustii,priviri pierdute,imagini cenusii si sunete mute.
Sangele tau inca acopera acea parte a ranii mele!
Si nu va fi niciodata de ajuns o singura limba sa ne ajute sa comunicam.
Dar devenim.Iar si iar.
Din nou.
Dar vine un timp…cand gandurile se revolta!
Vine un timp cand ne schimbam…
Pun intrebari absurde.
Opreste-te!Nu imi cunosti intentiile,nu imi poti descoperi greselile.
Nu intelegi?Noi devenim…
Iar si iar.
Noi!
Din nou,pentru totdeauna.
Ofera-mi-te!
Devenim iar.
Din nou.
Pentru totdeauna!
Ce planuiesti?Ce urmeaza?
Nici un indiciu nu-mi este de ajuns.
Sa descopar daca pot infrunta ceea ce ma va izbi,din nou.
Nu facem parte!
Ofera-mi sufletul tau.Ma voi bucura de el.Dar il voi parasi.Iar si iar.Din nou.
Nu te mai opri.Doar continua.De ce iti mai pasa? Cine naiba va sti?…cat de departe de centru vom fi.
Toate acele lucruri pe care le vroiam s-au schimbat.
Iar si iar.Din nou.
Numai lacrimi reci,suflete pustii,priviri pierdute,imagini cenusii si sunete mute.
Sangele tau inca acopera acea parte a ranii mele!
Si nu va fi niciodata de ajuns o singura limba sa ne ajute sa comunicam.
Dar devenim.Iar si iar.
Din nou.
Spune-mi.
Nu sunt o eroina,de obicei nici macar nu spun prea multe cuvinte.Nu apartin vreunei reguli,nu fac presiuni,dar continui.Nu imi place imaginea mea,nu imi place ce vad.Sunt speriata de umbre,cred ca se holbeaza la mine.Dar inca sunt cea care conteaza.Stiu asta.Simt asta.Am stiut ca voi lupta pana la sfarsituri,dar mereu mi-a trebuit un motiv,pentru fericire.Lovituri nesigure,sanse ratate,miscari proaste.Fericire?Nu!Dar inca sunt cea care conteaza.Privesc pe fereastra,si chiar pasesc prin ea,caut,caut,caut…si tu la fel?Dar nu ma gasesti.Ma dobori.Dar inca sunt cea care conteaza.Am privit mereu,nu am spus ca voi fi acolo,dar am fost.Si sunt,pana la apusuri.Tu ma tot porti.Ma contopesti cu luna,cu cerul,si ma dobori din nou.Am auzit mereu,si m-am chinuit sa inteleg.Nu reusesc sa particip la ritualurile lor,nu eu.Te rog.Poarta-ma,atinge-ma,simte ca sunt reala.Sunt aici!Ce naiba!?Tu chiar nu vezi?Eu exist!Exist?Dar ce sunt?
Spune-mi doar ca vei fi tu cel care conteaza!
Spune-mi ca vei fi cel care conteaza.
Spune-mi ca esti cel care conteaza.
Spune-mi ca …
Spune-mi.
Spune-mi doar ca vei fi tu cel care conteaza!
Spune-mi ca vei fi cel care conteaza.
Spune-mi ca esti cel care conteaza.
Spune-mi ca …
Spune-mi.
Noi...si iadul!
Simt mireasma aceea dulce,o simt in tine.De ce are legatura cu tragedia?Stii ca imi place sa ma misc odata cu tine.Prezenta ta nesigura,nu se poate deplasa departe de mine.Privirea cazuta iti aduce dezamagiri,si totusi te simti puternic,imi place sa o vad!Stii cat insemni pentru mine!Dar cred ca nu e bine!Vom deveni totul,fiinte negre,urmate de aventuri intunecate,murdare,dar asta nu inseamna ca vom fi prieteni.Nu!Nu imi place sa mi te alaturi atunci cand te refuz.Incearca sa intelegi,nu am mereu nevoie de indrumare.Dar mereu,vom sfarsi impreuna…in iad!Incerci,te zbati.tipi,te sperii,dar nu reusesti,nu scapi.Urmarea noastra,sfarsim in iad.Nu este alta cale,niciodata nu va fi usor.Sfarsesti in singuratate,in iad.Nu e bine.Noua.Nu ne este.Nu lupta.Nu vreau sa luptam.Numai atingerile ne fac stapanii iadului.Sfarsitul nostru va fi ca inceputul nesigur,calm,apoi tragic.
Schimba-ma!
Drama mea.Drumul meu.Imi adun timp sa ascund ce stiu.Rezist,asta mai am de facut.Nu ma departa,cand e clar ca sunt eu.Dar e greu de zis,e greu de tinut minte.Vreau doar sa o vad si in tine.Vreau doar sa o intelegi.Schimba-ma.Totul la tine ma va ajuta.Iar drumul asta.Iar am gresit.Nu e deloc adevarat.Dar asta sunt eu.Ma prabusesc si ma striveste minciuna din tine,nici o sansa pentru mine.Si totusi inauntrul tau sunt eu,nu stiu ce sa spun,doar lupt.Privesc apusul e prea departe,dar ma pregatesc sa pornesc.Vreau…inca vreau sa te vad asa cum nu te-am mai vazut.Vreau sa fiu a ta,in felul tau perfect,asa cum devi una cu mine.Ceva,la tine ma va ajuta sa schimb ceea ce suntem.Eu,imi adun sansele si sperantele,si mai astept doar un pic,imi iau valiza cu vise,si ma pregatesc.Eu inca vreau sa vad,astept sa vad,ceea ce iubesc la tine,acel ceva ce ma schimba,ce schimba natura mea.Dragul meu,de ce continui sa ma pierzi?
Ganduri2...(fara voie)
Am mereu un inceput.Si niciodata un sfarsit perfect!
Privesc acelasi peisaj,in fiecare moment,mereu incomplect…
Urmez aceiasi pasi,spre acelasi loc,fara vreun scop anume.
Ma departez incet,incet de ei.De ceea ce nu imi apartine.De lume…
Si nu fac diferente,intre realitate si nestire.Traiesc in abis.
Pornesc cu reguli diferite.Si minciuni.Tot ce nu e bine.Interzis!
Nu cred in nimic.Nu urmez vreo miscare stricta.Nici un moment.
Dar ma simt bine.Sa traiesc mereu asa.Am alaturi acelasi gand absent.
Voi reusi.Ceva ce mi-am propus.Dar pana si eu stiu ca nu e adevarat.
Nu depinde de mine.De corpul meu mort.Sau de sufletul meu impovarat.
Sunt ritualuri la care nu particip.Si inca nu am de gand sa o fac.
Pot reusi singura sa protejez ce imi apartine.Atunci cand sunt ranita,atac.
Si nu e singura cale pe care o pot urma.Sunt o mie in jurul meu.Dar imi place sa o aleg pe cea gresita.
Poate ca pare necuvenit,sau poate sunt o persoana cumplita.Dar asta ma face fericita!
Tot ce conteaza dispare.Nu mai are vreun loc special pentru mine.Mici parti.Adunate pentru un sfarsit.
Am avut parte de multe,dar nici unul real. Poate doar un sir al actiunilor ce a pastrat in jurul meu un sentiment nedumerit.
Sunt inca o parte din ce traiesc.Pana cand se va schimba asta,pot pastra iluzia fericirii.
Inca mai am nevoie de ceva,cateva cuvinte si usoare batai ale inimii.
Pana cand voi sfarsi,nu conteaza cum,dar sa para potrivit.Pentru realitate,nu pentru mine.
Voi pleca cat mai departe,cu sufletul si sangele.Nimic nu mi se va opune!
Privesc acelasi peisaj,in fiecare moment,mereu incomplect…
Urmez aceiasi pasi,spre acelasi loc,fara vreun scop anume.
Ma departez incet,incet de ei.De ceea ce nu imi apartine.De lume…
Si nu fac diferente,intre realitate si nestire.Traiesc in abis.
Pornesc cu reguli diferite.Si minciuni.Tot ce nu e bine.Interzis!
Nu cred in nimic.Nu urmez vreo miscare stricta.Nici un moment.
Dar ma simt bine.Sa traiesc mereu asa.Am alaturi acelasi gand absent.
Voi reusi.Ceva ce mi-am propus.Dar pana si eu stiu ca nu e adevarat.
Nu depinde de mine.De corpul meu mort.Sau de sufletul meu impovarat.
Sunt ritualuri la care nu particip.Si inca nu am de gand sa o fac.
Pot reusi singura sa protejez ce imi apartine.Atunci cand sunt ranita,atac.
Si nu e singura cale pe care o pot urma.Sunt o mie in jurul meu.Dar imi place sa o aleg pe cea gresita.
Poate ca pare necuvenit,sau poate sunt o persoana cumplita.Dar asta ma face fericita!
Tot ce conteaza dispare.Nu mai are vreun loc special pentru mine.Mici parti.Adunate pentru un sfarsit.
Am avut parte de multe,dar nici unul real. Poate doar un sir al actiunilor ce a pastrat in jurul meu un sentiment nedumerit.
Sunt inca o parte din ce traiesc.Pana cand se va schimba asta,pot pastra iluzia fericirii.
Inca mai am nevoie de ceva,cateva cuvinte si usoare batai ale inimii.
Pana cand voi sfarsi,nu conteaza cum,dar sa para potrivit.Pentru realitate,nu pentru mine.
Voi pleca cat mai departe,cu sufletul si sangele.Nimic nu mi se va opune!
Devin.
Am un sentiment ciudat,ce imi tot apasa inima.
Sta acolo,e atat de puternic,iar eu atat de slabita de forta.
Nu il pot alunga.
Dar ar trebui sa o fac?
Nu parasesc jocul,am de gand sa continui la nesfarsit!
Oricat de tare doare.niciodata nu voi parasi realitatea…
Tot ce infrunt,tot ce imi iese in cale si ma alunga!
Pastrez.
Dar ma pierd…
Mereu pe acelasi drum,in acelasi gand.
Mereu aceleasi.
Si totusi nu le cunosc.
Totul se misca atat de repede,si eu sunt atat de obosita,de secatuita de viata.
Dar inca ma straduiesc…sa nu raman in urma.
Si nu am nevoie de ajutor.Voi reusi singura.
Si devin,ceea ce mi-am dorit mereu.
Imi formez propria lume,propriile reguli.
Devin aceea persoana pe care o urasc,dar care trebuie sa fiu.
Ma joc cu persoane,dar cine imi interzice?
Controlez actiuni ce nu depind de corpul meu.
Si nu cred in suflete.Nu am crezut niciodata.
Devin usor,usor.
Ar trebui sa ma opresc?
Nu am de gand sa o fac.
Pe o singura cale,nu imi pasa care,oricat de neajutorata sunt.
Devin.
Rea sau buna,nu exista ceva ce ma indruma.
Ma voi rupe in bucatele,si voi lasa in urma doar sange si lacrimi.
Nu iubesc sunetele,si detest imaginile.Cum traiesc?
De ce am nevoie?
Devin,acea parte din nestire,si ma pierd,tot mai mult.
Dar nu conteaza daca voi fi bine.
Voi fi.Numai eu o stiu.
Devin un strain.Si asta ma bucura.
Voi fi pentru totdeauna acea enigma a realitatii.
Si nu ma voi schimba.
Pasii mei ma duc atat de departe,si nu lasa urme in spate.Nu voi fi gasita.
Devin o parte din trecut.Devin ceva uitat.Devin eu.
Sta acolo,e atat de puternic,iar eu atat de slabita de forta.
Nu il pot alunga.
Dar ar trebui sa o fac?
Nu parasesc jocul,am de gand sa continui la nesfarsit!
Oricat de tare doare.niciodata nu voi parasi realitatea…
Tot ce infrunt,tot ce imi iese in cale si ma alunga!
Pastrez.
Dar ma pierd…
Mereu pe acelasi drum,in acelasi gand.
Mereu aceleasi.
Si totusi nu le cunosc.
Totul se misca atat de repede,si eu sunt atat de obosita,de secatuita de viata.
Dar inca ma straduiesc…sa nu raman in urma.
Si nu am nevoie de ajutor.Voi reusi singura.
Si devin,ceea ce mi-am dorit mereu.
Imi formez propria lume,propriile reguli.
Devin aceea persoana pe care o urasc,dar care trebuie sa fiu.
Ma joc cu persoane,dar cine imi interzice?
Controlez actiuni ce nu depind de corpul meu.
Si nu cred in suflete.Nu am crezut niciodata.
Devin usor,usor.
Ar trebui sa ma opresc?
Nu am de gand sa o fac.
Pe o singura cale,nu imi pasa care,oricat de neajutorata sunt.
Devin.
Rea sau buna,nu exista ceva ce ma indruma.
Ma voi rupe in bucatele,si voi lasa in urma doar sange si lacrimi.
Nu iubesc sunetele,si detest imaginile.Cum traiesc?
De ce am nevoie?
Devin,acea parte din nestire,si ma pierd,tot mai mult.
Dar nu conteaza daca voi fi bine.
Voi fi.Numai eu o stiu.
Devin un strain.Si asta ma bucura.
Voi fi pentru totdeauna acea enigma a realitatii.
Si nu ma voi schimba.
Pasii mei ma duc atat de departe,si nu lasa urme in spate.Nu voi fi gasita.
Devin o parte din trecut.Devin ceva uitat.Devin eu.
Ganduri...(fara voie)
O lume atat de pustie,mult prea pustie…
Dar sunt acoperita de imagini,o mie!
Si caut un sunet,inca il caut.
Am incercat sa inteleg aceasta parte,dar e un joc mut.
Fiecare particica din sensul vietii o distrug.
Dar inca sunt o minune,traiesc intr-un vesnic amurg!
Si ma paraseste,tot ce e important,dar nu ma doare…
Am simtiri pierdute,iar realitatea moare.
Si opresc fiecare inceput,il pierd,dar nici nu l-am avut.
Se departeaza tot ce am adunat,dar ramane in trecut.
Nu imi dau seama unde sunt,cateodata reusesc sa ma ascund…
Iubesc acest loc,mereu un intuneric profund!
Nu ezit,aproape sigura,incerc sa pierd…
Conteaza castigul? …atunci cand visele ard…
Si rup bucatele,caci nu am intentii necuvenite.
Nu imi vine sa cred…am raspunsuri!Dar intrebari absente.
Fac pasi,unul cate unul si nu merg.Stau pe loc.
Sunt in siguranta,aici. Raman pierduta in foc.
Doar eu,aceeasi poveste trista de la inceput.
Aceeasi impresie,sunt acelasi inger cazut!
Dar sunt acoperita de imagini,o mie!
Si caut un sunet,inca il caut.
Am incercat sa inteleg aceasta parte,dar e un joc mut.
Fiecare particica din sensul vietii o distrug.
Dar inca sunt o minune,traiesc intr-un vesnic amurg!
Si ma paraseste,tot ce e important,dar nu ma doare…
Am simtiri pierdute,iar realitatea moare.
Si opresc fiecare inceput,il pierd,dar nici nu l-am avut.
Se departeaza tot ce am adunat,dar ramane in trecut.
Nu imi dau seama unde sunt,cateodata reusesc sa ma ascund…
Iubesc acest loc,mereu un intuneric profund!
Nu ezit,aproape sigura,incerc sa pierd…
Conteaza castigul? …atunci cand visele ard…
Si rup bucatele,caci nu am intentii necuvenite.
Nu imi vine sa cred…am raspunsuri!Dar intrebari absente.
Fac pasi,unul cate unul si nu merg.Stau pe loc.
Sunt in siguranta,aici. Raman pierduta in foc.
Doar eu,aceeasi poveste trista de la inceput.
Aceeasi impresie,sunt acelasi inger cazut!
Respira.
Nu am intentii ascunse.
Doar sper sa fii real…
Deci…continua sa respiri!
Crede-ma cand iti spun ca am nevoie ca tu sa respiri!
Fiecare particica din inima ta …
Ma joc cu ele,construiesc un puzzle.
Dar stiu ca nu te doare.
Continua sa respiri!
Daruieste-mi atingeri!
Vino aici,aproape de mine …
Sa incepem cu un inceput .
Intreaba-ma tot ce pare nefiresc.
Dar nu peste asteptarile mele…
Construieste un drum printre,
Toate acestea.
Continua sa respiri!
Nu este singurul lucru la care visez…
Dar e singurul de care am nevoie.
Ajuta-ma sa continui.
Respir.
Intinde-ti bratele si canta o simfonie pura .
Zambeste fara incetare,spune-mi ca nu conteaza ,
Daca visez sau daca traiesc.
Dar…continua.
Respira!
Doar sper sa fii real…
Deci…continua sa respiri!
Crede-ma cand iti spun ca am nevoie ca tu sa respiri!
Fiecare particica din inima ta …
Ma joc cu ele,construiesc un puzzle.
Dar stiu ca nu te doare.
Continua sa respiri!
Daruieste-mi atingeri!
Vino aici,aproape de mine …
Sa incepem cu un inceput .
Intreaba-ma tot ce pare nefiresc.
Dar nu peste asteptarile mele…
Construieste un drum printre,
Toate acestea.
Continua sa respiri!
Nu este singurul lucru la care visez…
Dar e singurul de care am nevoie.
Ajuta-ma sa continui.
Respir.
Intinde-ti bratele si canta o simfonie pura .
Zambeste fara incetare,spune-mi ca nu conteaza ,
Daca visez sau daca traiesc.
Dar…continua.
Respira!
Va fi bine?
- Mi-am promis ca voi lupta,contra tuturor.Ca voi dovedi,ca am dreptul sa pasesc iar si iar,sa continui,sa zambesc.Ca lumea asta e si a mea.
- Si am tot spus ca sunt calma,ca sunt bine,sunt draguta,dar in diferite situatii ma pierd,devin un necunoscut chiar si pentru mine,am reactii ce ma inspaimanta.Si imi tot spun ca voi reusi sa inving tot ce ma opreste sa cred,si tot incerc sa imi spun ca voi fi bine.Dar nu mai cred asta.
- E o prostie.Oare chiar voi fi bine?Imi apartine totul,si totusi nu am nevoie de nimic.Sunt un strain chiar si pentru mine.Si ma intreb inca:Cine naiba sunt eu?…Cine ma va iubi?Cine ma va sprijinii?Voi fi bine?
- Dar reusesc,cateodata sa inving toata aceea parte prosteasca a mea,si reusesc in cele din urma sa zambesc.Reusesc sa gasesc o latura buna a mea.Si sunt aici pentru toti,in diferite moduri,dar niciodata pentru mine.
- Si mint.Ma mint,ca va trece.Si imi spun sa am grija,sa nu gresesc,sa fiu perfecta.Dar stiu prea bine ca eu gresesc,eu nu sunt perfecta,si atunci de ce ma mai chinui?De ce ma straduiesc sa fac ceva ce nu ar trebui?Sa ma prefac.Niciodata nu gasesc un raspuns bun,pentru care ar trebui sa ma opresc si sa aleg ce mi se potriveste.
- Si inca sunt aici,si sunt asa,asa cum am fost mereu.Si inca am curajul sa spun ca intrec regulile.Inca am curajul sa lupt.Dar nu am pic de curaj pentru a dovedi ca nu sunt cine se crede.Oare are cineva?Oare poate cineva sa schimbe cu adevarat ceva?Oare va fi vreodata diferit pentru cineva?
- 1000 de intrebari si doar cateva raspunsuri neclare.Continuam pas cu pas,in fiecare zi…dar nu-i asa ca majoritatea nu sunt deloc asa cum am fi vrut?Totusi e mai bine sa ne mintim mereu ca ”va fi bine”,maine va fi bine.
- Este aceea necesitate de care nu ne putem lipsi.Este acel lucru ce ne face sa continuam.Ce ne va face sa castigam.Vom reusi.Candva.
Pasiune.
- Pasiune.O pot numi asa,cred.Sau poate o dependenta.Nu pot sa o schimb.In fiecare moment liber,cand actiunile din jurul meu nu mai depind de mine,ma opresc si…privesc.
- Privesc totul.Privesc peisajul,decorul,oamenii din jurul meu,miscarile lor elegante,ritualurile lor obisnuite,expresiile false,tot.Pare ca fac parte din lumea lor,dar nu este asa.Sunt desprinsa de prezent,ca si cum ceva ma desparte de tot ce se afla in fata mea,de realitate.Pentru cateva clipe.
- Ascult fiecare sunet,dar nu reusesc sa il deslusesc,nu ii dau importanta.Incerc sa imi controlez miscarile,dar nici nu mai exista vreo miscare,doar batai usoare ale inimi.
- Si privesc.Pana cand cineva ma rupe din acea lume goala,si ma readuce la realitate.Pana cand ma pune din nou in miscare,pana cand imi revin obisnuitele ganduri,sentimente,actiuni.
- Aceasta poveste se deruleaza iar si iar,aproape la nesfarsit.Poate va exista o schimbare,sau poate nu.Ramane o pasiune.
Eu...
Nu stiu sa spun ce inseamna sa fiu eu,pentru ca inca nu am descoperit.In cea mai mare parte a timpului doar incerc sa fiu cineva,mereu altcineva.Si poate ca asta,adesea,imi reuseste,dar nu ma ajuta cu nimic,niciodata.Zambetu-mi piere odata cu tristetea,caci,amandoua,pleaca si ma lasa goala,neinteleasa,neintregita.Ochii se par a spune 1000 de cuvinte,ascund doar unul,prost inteles,mult prea diferit.Buzele ce-mi poarta neincetat soapte,imi plang de mila,caci toate miscarile necugetate le raspandesc prin cuvinte.Si dorm.Inca dorm.Respir usor.Nu mai e mult pana ma voi opri.In cel mai rau caz,voi fi neobservata.Pot pleca,cautand o cale de a ma intoarce.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)