vineri, 27 aprilie 2012

Un juramant.

In capul meu e o furtuna,si inima mea nu intelege…
Dar sunt inca aceeasi!
Cand iubirea nu exista,
Si pasiunea moare.
Pot pleca!
Dar este in regula,macar ne-am cunoscut.
Mi-ai daruit curaj.
Doar un juramant neinteles ne mai leaga.
Doar un juramant ma mai tine aici.
Nu vreau sa plec,dar e gresit sa raman!
Asa ca te rog salveaza-ma de data asta!
Doar acum.
Iarta tot ce am spus,iarta tot ce am facut.
Ma simt atat de gresit…
Dar acum totul e departe.
Si totusi sunt inconjurata de amintiri.
Dar acum pare ca intelegi.
Insa suntem inca confuzi amandoi…
Si nu stiu ce voi face maine.
Dar este in regula.
M-ai ajutat sa rezist.
Doar un juramant ne mai leaga.
Si nu vreau sa raman.
Ma pierd in tentatii… nu gasesc o cale.
Si te rog sa ma salvezi.
Doar ultimul nostru juramant,ramane in urma.
Pasesc si trec peste,dar nu scap.
Doar un juramant ma mai tine aici.
Un juramant…
Este tot ce avem,
Si nu pot trai fara asta.
Un juramant.
Iarta-ma!
Doar uita!

Pastreaza...

Iti mai trebuie inima?
Crezi ca mi-o poti imprumuta?
Sau ai de gand sa o pierzi pe undeva,altundeva…
Mai bine ar fi,sa o pastrezi…
Iti mai trebuie iubire?
Cand esti atat de puternic,si nimic nu te intoarce din drum
Mai bine pastreaz-o.
Si continua…
Blesteama-mi sufletul,pentru ca il iubesti asa de tare,si nu il vei lasa sa plece,tot ce speri.
Dar eu nu am nici o nevoie.
Nu-mi mai doresc nimic.
Mai stii in ce crezi?
Esti mult prea confuz,faci tot ce esti convins ca e bine,dar nu e asa.
Blesteama-mi sufletul,te lasa singur si tu incerci sa nu il lasi sa plece,tot ce speri.
Dar eu nu mai vreau.
Nu-mi mai doresc nimic.
Crezi ca ma poti convinge?
Crezi ca ma mai poti gasi?
Crezi ca ma poti pastra?
E mai bine asa.
Crezi ca va mai fi la fel?
Crezi ca vom gresi?
Crezi ca merita?
Crezi ca avem nevoie de un loc?
Crezi ca poti ajunge acolo?
Da-i drumul.
Tipa…

Esti tot ce sunt!

Astept…ma pierd foarte repede.
Nu stiu cat de mult mai pot rezista.
Si te strig,pe tine…
Salveaza-ma…
Spune-mi,cum trebuie sa pasesc!
Esti tot ce sunt…
Si tot ce sunt…esti tu.
Deci prinde-ma…atunci cand cad.
Ia-ma de mana,si trage-ma prin toate astea…
Caci in tine…am gasit!
Ascuns,departe,doar pentru mine.  
Ia-ma aproape,nu ma lasa sa ma pierd.
Pentru ca sunt…singura.
Cu…
Multe lacrimi…au trecut…
Si nu mai avem nimic.
Am cazut.
Iar tu ma faci sa plang.
Esti tot ce sunt …
Si tot ce sunt…esti tu.
Deci…striga-ma,atunci cand ma ratacesc.
Ia-ma aproape,pastreaza-ma.
Pentru ca sunt …singura,
Aici.
Deci…cauta-ma,atunci cand ai pierdut
Ia-ma cu tine,ascunde-ma…
Pentru ca sunt…singura.
Esti tot ce sunt…
Si tot ce sunt…esti tu.

Poezie cu Rom Si Vanilie…

NU va fi niciodata asa cum mi-am inchipuit…asa cum am visat.
MEREU vor fi trepte…oameni diferiti.
INGERII nu se mai gasesc…m-au pierdut aici…pe mine…m-au uitat.
ZBOARA mereu gandul meu…atat de departe …ma pierd adesea!




INTUNERICUL este unul din acele sentimente…ce imi umbla prin minte.
CUPRINDE latura mea frumoasa …si o indeparteaza.
ADESEA ma trezesc plangand…gandindu-ma la trecut.
LUMINA e atat de departe…dar e un altfel de lumina.




TRECUTUL …a fost…nu il voi mai regasi,si nu il mai pot schimba.
PREZENTUL…este vast,superficial…ma chinuie.
VIITORUL…nu ma intereseaza asa tare,il neg.
PLEACA sufletul ce il aveam, nu are de gand sa mai zaboveasca aici fara rost. 




OBSERV pana si eu,ca m-am schimbat…
NUMAI …e ce a fost…mda…ciudat ,nu?
PEISAJE colorate ma invaluie…dar eu le vad alb-negru.
TRISTE fete in jurul meu,pentru ca asa sunt si eu…




TRISTETEA…a patruns aici,si nu mai pleaca.
ACAPAREAZA …orice suflu…miscare sau privire,o detest!
FERICIREA…e ceva…pierdut.
FALSA sunt uneori,dar ce pot face?




DUREREA e aici,langa mine…imi tine de urat.
UN SENTIMENT …necunoscut incearca sa isi faca loc…
CIUDAT…este uneori destinul…tu crezi in el?
DAR REAL este ca avem menit ceva…ceva doar pentru noi!




PLANG pentru ceva ce nu merita asta…dar o fac!
PENTRU mine …e ok,ma pot impaca cu…ce sunt.
VISELE sunt…inca prezente…dar nu se mai fac simtite.
NEIMPLINITE…dorinte ard inca inauntrul meu…pacat.




NU SUNT …asa cum iti inchipui!
PESIMISTA am fost uneori…desii obisnuiam sa zambesc!
POATE DOAR linistea ma face acum sa ma simt mai bine…
REALISTA…am fost de fiecare data,am crezut in adevar…si nu am dat voie imaginatiei sa isi faca de cap…regret!


NU MA intrerupe din gandurile mele…sunt plecata!
LASA …ziua si noapte sa treaca…mie imi e bine asa.
SA CAD …in nestire…a devenit o pasiune!
RIDICA-MA!…priveste-ma! spune-mi!..ce observi…ma mai recunosti? 

Din nou.

Mi-ai facut inima bucatele…si totusi vrei mai mult?!
Dar vine un timp…cand gandurile se revolta!
Vine un timp cand ne schimbam…
Pun intrebari absurde.
Opreste-te!Nu imi cunosti intentiile,nu imi poti descoperi greselile.
Nu intelegi?Noi devenim…
Iar si iar.
Noi!
Din nou,pentru totdeauna.
Ofera-mi-te!
Devenim iar.
Din nou.
Pentru totdeauna!
Ce planuiesti?Ce urmeaza?
Nici un indiciu nu-mi este de ajuns.
Sa descopar daca pot infrunta ceea ce ma va izbi,din nou.
Nu facem parte!
Ofera-mi sufletul tau.Ma voi bucura de el.Dar il voi parasi.Iar si iar.Din nou.
Nu te mai opri.Doar continua.De ce iti mai pasa? Cine naiba va sti?…cat de departe de centru vom fi.
Toate acele lucruri pe care le vroiam s-au schimbat.
Iar si iar.Din nou.
Numai lacrimi reci,suflete pustii,priviri pierdute,imagini cenusii si sunete mute.
Sangele tau inca acopera acea parte a ranii mele!
Si nu va fi niciodata de ajuns o singura limba sa ne ajute sa comunicam.
Dar devenim.Iar si iar.
Din nou. 

Spune-mi.

Nu sunt o eroina,de obicei nici macar nu spun prea multe cuvinte.Nu apartin vreunei reguli,nu fac presiuni,dar continui.Nu imi place imaginea mea,nu imi place ce vad.Sunt speriata de umbre,cred ca se holbeaza la mine.Dar inca sunt cea care conteaza.Stiu asta.Simt asta.Am stiut ca voi lupta pana la sfarsituri,dar mereu mi-a trebuit un motiv,pentru fericire.Lovituri nesigure,sanse ratate,miscari proaste.Fericire?Nu!Dar inca sunt cea care conteaza.Privesc pe fereastra,si chiar pasesc prin ea,caut,caut,caut…si tu la fel?Dar nu ma gasesti.Ma dobori.Dar inca sunt cea care conteaza.Am privit mereu,nu am spus ca voi fi acolo,dar am fost.Si sunt,pana la apusuri.Tu ma tot porti.Ma contopesti cu luna,cu cerul,si ma dobori din nou.Am auzit mereu,si m-am chinuit sa inteleg.Nu reusesc sa particip la ritualurile lor,nu eu.Te rog.Poarta-ma,atinge-ma,simte ca sunt reala.Sunt aici!Ce naiba!?Tu chiar nu vezi?Eu exist!Exist?Dar ce sunt?
Spune-mi doar ca vei fi tu cel care conteaza!
Spune-mi ca vei fi cel care conteaza.
Spune-mi ca esti cel care conteaza.
Spune-mi ca …
Spune-mi. 

Noi...si iadul!

Simt mireasma aceea dulce,o simt in tine.De ce are legatura cu tragedia?Stii ca imi place sa ma misc odata cu tine.Prezenta ta nesigura,nu se poate deplasa departe de mine.Privirea cazuta iti aduce dezamagiri,si totusi te simti puternic,imi place sa o vad!Stii cat insemni pentru mine!Dar cred ca nu e bine!Vom deveni totul,fiinte negre,urmate de aventuri intunecate,murdare,dar asta nu inseamna ca vom fi prieteni.Nu!Nu imi place sa mi te alaturi atunci cand te refuz.Incearca sa intelegi,nu am mereu nevoie de indrumare.Dar mereu,vom sfarsi impreuna…in iad!Incerci,te zbati.tipi,te sperii,dar nu reusesti,nu scapi.Urmarea noastra,sfarsim in iad.Nu este alta cale,niciodata nu va fi usor.Sfarsesti in singuratate,in iad.Nu e bine.Noua.Nu ne este.Nu lupta.Nu vreau sa luptam.Numai atingerile ne fac stapanii iadului.Sfarsitul nostru va fi ca inceputul nesigur,calm,apoi tragic.

Schimba-ma!

Drama mea.Drumul meu.Imi adun timp sa ascund ce stiu.Rezist,asta mai am de facut.Nu ma departa,cand e clar ca sunt eu.Dar e greu de zis,e greu de tinut minte.Vreau doar sa o vad si in tine.Vreau doar sa o intelegi.Schimba-ma.Totul la tine ma va ajuta.Iar drumul asta.Iar am gresit.Nu e deloc adevarat.Dar asta sunt eu.Ma prabusesc si ma striveste minciuna din tine,nici o sansa pentru mine.Si totusi inauntrul tau sunt eu,nu stiu ce sa spun,doar lupt.Privesc apusul e prea departe,dar ma pregatesc sa pornesc.Vreau…inca vreau sa te vad asa cum nu te-am mai vazut.Vreau sa fiu a ta,in felul tau perfect,asa cum devi una cu mine.Ceva,la tine ma va ajuta sa schimb ceea ce suntem.Eu,imi adun sansele si sperantele,si mai astept doar un pic,imi iau valiza cu vise,si ma pregatesc.Eu inca vreau sa vad,astept sa vad,ceea ce iubesc la tine,acel ceva ce ma schimba,ce schimba natura mea.Dragul meu,de ce continui sa ma pierzi?

Ganduri2...(fara voie)

Am mereu un inceput.Si niciodata un sfarsit perfect!
Privesc acelasi peisaj,in fiecare moment,mereu incomplect…
Urmez aceiasi pasi,spre acelasi loc,fara vreun scop anume.  
Ma departez incet,incet de ei.De ceea ce nu imi apartine.De lume…




Si nu fac diferente,intre realitate si nestire.Traiesc in abis.
Pornesc cu reguli diferite.Si minciuni.Tot ce nu e bine.Interzis!
Nu cred in nimic.Nu urmez vreo miscare stricta.Nici un moment.
Dar ma simt bine.Sa traiesc mereu asa.Am alaturi acelasi gand absent.




Voi reusi.Ceva ce mi-am propus.Dar pana si eu stiu ca nu e adevarat.
Nu depinde de mine.De corpul meu mort.Sau de sufletul meu impovarat.
Sunt ritualuri la care nu particip.Si inca nu am de gand sa o fac.
Pot reusi singura sa protejez ce imi apartine.Atunci cand sunt ranita,atac.




Si nu e singura cale pe care o pot urma.Sunt o mie in jurul meu.Dar imi place sa o aleg pe cea gresita.
Poate ca pare necuvenit,sau poate sunt o persoana cumplita.Dar asta ma face fericita!  
Tot ce conteaza dispare.Nu mai are vreun loc special pentru mine.Mici parti.Adunate pentru un sfarsit.
Am avut parte de multe,dar nici unul real. Poate doar un sir al actiunilor ce a pastrat in jurul meu un sentiment nedumerit.




Sunt inca o parte din ce traiesc.Pana cand se va schimba asta,pot pastra iluzia fericirii.
Inca mai am nevoie de ceva,cateva cuvinte si usoare batai ale inimii.
Pana cand voi sfarsi,nu conteaza cum,dar sa para potrivit.Pentru realitate,nu pentru mine.
Voi pleca cat mai departe,cu sufletul si sangele.Nimic nu mi se va opune! 

Devin.

Am un sentiment ciudat,ce imi tot apasa inima.
Sta acolo,e atat de puternic,iar eu atat de slabita de forta.
Nu il pot alunga.
Dar ar trebui sa o fac?
Nu parasesc jocul,am de gand sa continui la nesfarsit!
Oricat de tare doare.niciodata nu voi parasi realitatea…
Tot ce infrunt,tot ce imi iese in cale si ma alunga!
Pastrez.
Dar ma pierd…  
Mereu pe acelasi drum,in acelasi gand.
Mereu aceleasi.
Si totusi nu le cunosc.
Totul se misca atat de repede,si eu sunt atat de obosita,de secatuita de viata.
Dar inca ma straduiesc…sa nu raman in urma.
Si nu am nevoie de ajutor.Voi reusi singura.
Si devin,ceea ce mi-am dorit mereu.
Imi formez propria lume,propriile reguli.
Devin aceea persoana pe care o urasc,dar care trebuie sa fiu.
Ma joc cu persoane,dar cine imi interzice?
Controlez actiuni ce nu depind de corpul meu.
Si nu cred in suflete.Nu am crezut niciodata.
Devin usor,usor.
Ar trebui sa ma opresc?
Nu am de gand sa o fac.
Pe o singura cale,nu imi pasa care,oricat de neajutorata sunt.
Devin.
Rea sau buna,nu exista ceva ce ma indruma.
Ma voi rupe in bucatele,si voi lasa in urma doar sange si lacrimi.
Nu iubesc sunetele,si detest imaginile.Cum traiesc?
De ce am nevoie?
Devin,acea parte din nestire,si ma pierd,tot mai mult.
Dar nu conteaza daca voi fi bine.
Voi fi.Numai eu o stiu.
Devin un strain.Si asta ma bucura.
Voi fi pentru totdeauna acea enigma a realitatii.
Si nu ma voi schimba.
Pasii mei ma duc atat de departe,si nu lasa urme in spate.Nu voi fi gasita.
Devin o parte din trecut.Devin ceva uitat.Devin eu.

Ganduri...(fara voie)

O lume atat de pustie,mult prea pustie…
Dar sunt acoperita de imagini,o mie!
Si caut un sunet,inca il caut.
Am incercat sa inteleg aceasta parte,dar e un joc mut.




Fiecare particica din sensul vietii o distrug.
Dar inca sunt o minune,traiesc intr-un vesnic amurg!
Si ma paraseste,tot ce e important,dar nu ma doare…
Am simtiri pierdute,iar realitatea moare.




Si opresc fiecare inceput,il pierd,dar nici nu l-am avut.
Se departeaza tot ce am adunat,dar ramane in trecut.
Nu imi dau seama unde sunt,cateodata reusesc sa ma ascund…
Iubesc acest loc,mereu un intuneric profund!




Nu ezit,aproape sigura,incerc sa pierd…
Conteaza castigul? …atunci cand visele ard…
Si rup bucatele,caci nu am intentii necuvenite.
Nu imi vine sa cred…am raspunsuri!Dar intrebari absente.




Fac pasi,unul cate unul si nu merg.Stau pe loc.
Sunt in siguranta,aici. Raman pierduta in foc.
Doar eu,aceeasi poveste trista de la inceput.
Aceeasi impresie,sunt acelasi inger cazut! 

Respira.

Nu am intentii ascunse.
Doar sper sa fii real…
Deci…continua sa respiri!
Crede-ma cand iti spun ca am nevoie ca tu sa respiri!
Fiecare particica din inima ta …
Ma joc cu ele,construiesc un puzzle.
Dar stiu ca nu te doare.
Continua sa respiri!
Daruieste-mi atingeri!
Vino aici,aproape de mine …
Sa incepem cu un inceput .
Intreaba-ma tot ce pare nefiresc.
Dar nu peste asteptarile mele…
Construieste un drum printre,
Toate acestea.
Continua sa respiri!
Nu este singurul lucru la care visez…
Dar e singurul de care am nevoie.
Ajuta-ma sa continui.
Respir.
Intinde-ti bratele si canta o simfonie pura .
Zambeste fara incetare,spune-mi ca nu conteaza ,
Daca visez sau daca traiesc.
Dar…continua.
Respira!

Va fi bine?

  • Mi-am promis ca voi lupta,contra tuturor.Ca voi dovedi,ca am dreptul sa pasesc iar si iar,sa continui,sa zambesc.Ca lumea asta e si a mea. 
  • Si am tot spus ca sunt calma,ca sunt bine,sunt draguta,dar in diferite situatii ma pierd,devin un necunoscut chiar si pentru mine,am reactii ce ma inspaimanta.Si imi tot spun ca voi reusi sa inving tot ce ma opreste sa cred,si tot incerc sa imi spun ca voi fi bine.Dar nu mai cred asta. 
  • E o prostie.Oare chiar voi fi bine?Imi apartine totul,si totusi nu am nevoie de nimic.Sunt un strain chiar si pentru mine.Si ma intreb inca:Cine naiba sunt eu?…Cine ma va iubi?Cine ma va sprijinii?Voi fi bine?
  • Dar reusesc,cateodata sa inving toata aceea parte prosteasca a mea,si reusesc in cele din urma sa zambesc.Reusesc sa gasesc o latura buna a mea.Si sunt aici pentru toti,in diferite moduri,dar niciodata pentru mine.
  • Si mint.Ma mint,ca va trece.Si imi spun sa am grija,sa nu gresesc,sa fiu perfecta.Dar stiu prea bine ca eu gresesc,eu nu sunt perfecta,si atunci de ce ma mai chinui?De ce ma straduiesc sa fac ceva ce nu ar trebui?Sa ma prefac.Niciodata nu gasesc un raspuns bun,pentru care ar trebui sa ma opresc si sa aleg ce mi se potriveste.
  • Si inca sunt aici,si sunt asa,asa cum am fost mereu.Si inca am curajul sa spun ca intrec regulile.Inca am curajul sa lupt.Dar nu am pic de curaj pentru a dovedi ca nu sunt cine se crede.Oare are cineva?Oare poate cineva sa schimbe cu adevarat ceva?Oare va fi vreodata diferit pentru cineva?
  • 1000 de intrebari si doar cateva raspunsuri neclare.Continuam pas cu pas,in fiecare zi…dar nu-i asa ca majoritatea nu sunt deloc asa cum am fi vrut?Totusi e mai bine sa ne mintim mereu ca ”va fi bine”,maine va fi bine.
  • Este aceea necesitate de care nu ne putem lipsi.Este acel lucru ce ne face sa continuam.Ce ne va face sa castigam.Vom reusi.Candva.

Pasiune.

  • Pasiune.O pot numi asa,cred.Sau poate o dependenta.Nu pot sa o schimb.In fiecare moment liber,cand actiunile din jurul meu nu mai depind de mine,ma opresc si…privesc.
  • Privesc totul.Privesc peisajul,decorul,oamenii din jurul meu,miscarile lor elegante,ritualurile lor obisnuite,expresiile false,tot.Pare ca fac parte din lumea lor,dar nu este asa.Sunt desprinsa de prezent,ca si cum ceva ma desparte de tot ce se afla in fata mea,de realitate.Pentru cateva clipe.
  • Ascult fiecare sunet,dar nu reusesc sa il deslusesc,nu ii dau importanta.Incerc sa imi controlez miscarile,dar nici nu mai exista vreo miscare,doar batai usoare ale inimi.
  • Si privesc.Pana cand cineva ma rupe din acea lume goala,si ma readuce la realitate.Pana cand ma pune din nou in miscare,pana cand imi revin obisnuitele ganduri,sentimente,actiuni.
  • Aceasta poveste se deruleaza iar si iar,aproape la nesfarsit.Poate va exista o schimbare,sau poate nu.Ramane o pasiune.

Eu...

  • Nu stiu sa spun ce inseamna sa fiu eu,pentru ca inca nu am descoperit.In cea mai mare parte a timpului doar incerc sa fiu cineva,mereu altcineva.Si poate ca asta,adesea,imi reuseste,dar nu ma ajuta cu nimic,niciodata.
  • Zambetu-mi piere odata cu tristetea,caci,amandoua,pleaca si ma lasa goala,neinteleasa,neintregita.
  • Ochii se par a spune 1000 de cuvinte,ascund doar unul,prost inteles,mult prea diferit.Buzele ce-mi poarta neincetat soapte,imi plang de mila,caci toate miscarile necugetate le raspandesc prin cuvinte.
  • Si dorm.Inca dorm.Respir usor.Nu mai e mult pana ma voi opri.In cel mai rau caz,voi fi neobservata.Pot pleca,cautand o cale de a ma intoarce.