Poveste...

Pasesc pentru prima oara cu atata nesiguranta... 
Si deschid aceeasi usa fara clanta. 
Mereu aceeasi camera pustie.
Si mereu iti spun aceleasi lucruri tie!




Un singur drum,cel gresit.
Un singur gand,mereu irosit.
O singura amintire,pierduta.
Putina durere,poate mai multa.  




Si cad in pustiu,iar si iar,mereu.
Si pierd tot,tot,tot ce...e al meu.
Linistea ne inconjoara,si tacerea ne bantuie...
Dar cred ca sunt departe de tine,nu am fost nicicand mai vie.




Am nevoie sa simt tot ce a ramas,inainte sa plec...
Cuvintele ne sunt fatale,si nu reusesc sa ma vindec.
Si nu exista sfarsit sau inceput,nu exista ieri sau maine...
Nu pierdem nu castigam,totul dispare,raman eu si cu tine.




O ultima atingere,profunda.
Minte-ma,pentru o secunda!
Un sarut de ramas bun.
Inca visez sa ma razbun...




Ma trezesc,si te privesc in ochi,in suflet. 
Si esti asa cum nu vei fi...beat de iubire,mort intr-un secret.
Te pot simti,pierzandu-te in jurul lacrimilor mele...doare.
Vom fi aici pana maine...ziua de azi moare.  

Imi amintesc...

Ma trezesc iar si iar,din acele cosmaruri ce nu se mai termina.
Dar inca mor,pierduta in noapte...
Si sunt socata ca nu pot tipa..si ma intorc cautand mai mult.
M-ai vazut...acolo?Ai auzit tot ce am spus?
Plimbandu-ma prin picaturi de sange,prin lacrimi reci,prin vise.
Toate lucrurile ce m-au dezamagit.
Toate minciunile in care am crezut.
Toate amintirile ce m-au distrus.
Tot ce nu am putut ierta...
Tot...
Imi amintesc.
Am incercat atat de tare sa uit,sa iert...
Dar ma tine treaza,ma pastreaza aici,si nu pot renunta.
Imi doresc sa se termine.
Ar fi trebuit sa plec pana acum,desi ma intorc tot mai mult...
Imi fac griji pentru tot ce am facut,fac...nu pot continua.
Toate regretele ce inca ma bantuie.
Toate dorintele ce nu imi apartin.
Toata fericirea pe care am pierdut-o.
Tot ce nu am putut invinge...
Tot...
Imi amintesc.
Diferit de tot ce credeam,confuza si speriata.
Nu reusesc sa fiu,asa cum sunt.
Inainte sa ratacesc printre umbre,acolo unde nu imi e locul.
A fost ceva ce m-a salvat,dar am alungat tot ce nu imi apartinea.
Si ar trebui sa uit totul,dar...
Toate clipele in care nu reuseam sa mai pasesc,sa respir,sa zambesc.
Toate cuvintele ce nu au fost spuse la timp
Toate alegerile gresite,luate fara voie.
Tot ce mi s-a zis,din ura.
Tot...
Imi amintesc.
Inca sunt in acel loc,pe care il urasc tot mai mult.
Si inima mi se rupe in bucatele.
Tot ce ramane in urma...sange si lacrimi.
Adanc in inima mea inca pastrez tot ce ma omoara usor.
Am crezut ca am trecut peste tot,dar nu am reusit...
Caci inca...
Imi amintesc!  

Pasesc.Sfarsit si Inceput.

Merg in continuare,pe o strada pe care nu o cunosc... 
Si ma simt atat de singura.Nu sunt acasa,dar nici acolo nu ma regasesc.
Drumul acesta devine din ce in ce mai greu.Dar nu voi ramane aici,voi ajunge la capat! 
Ma mint pe mine,mint simtind ca e bine.Si gresesc,dar nu conteaza,sufar treptat...  




Ma simt din ce in ce mai aproape de locul potrivit.Am pasit in lacrimi,lasandu-mi in urma sufletul.
Ma prefac pentru o vreme,ce ar trebui sa fac?Sa ajung sa inteleg adevarul... 
Incerc sa arat partea necunoscuta din mine,tot ce ramane ma ignora.
Si ma atrage tot mai aproape,trimitandu-ma tot mai departe,ura.




Daca ma urmeaza cu privirea rasaritul,oare reuseste sa imi descopere chipul?
Caci tot ce fac e sa plec pe calea mea,cautand iar si iar apusul... 
Vreau doar sa ma pierd,pana la sfarsit,sa nu fiu oprita de nimic.
Vreau doar sa uit tot ce am avut,am mintit,am gresit,am iubit.




Nu stiu daca mai am nevoie de ceva,dar nu ma pot intoarce,nu pot pleca... 
Nu se poate termina totul acum,nu am ajuns inca la sfarsit de drum,ceva inca ma impiedica.
Eu gresesc,dar merg iar pe acea strada pustie,fara sa ma doara gandul ca mor usor... 
Si nu ma pierd inca in ziua de maine,caci pana atunci respir din nou nu am nevoie de ajutor.




Nu mai pot sa am grija de tot ce am,si distrug ce pastrez in bratele mele,dispare! 
Pasesc mai departe,spre acelasi loc,inca nu il cunosc.Ma doare,dar nu la fel de tare... 
Si dinstanta incet ajunge la sfarsit,dar inca imi rupe inima,si construieste din ea tot ce am.
Nu mai ramane nimic,aveam lacrimi,regrete si minciuni,nu mai am nici un dram.




Si nu sunt singura,in toata aceasta liniste inca incerc sa gasesc ceva ce nu ma raneste... 
Alaturi de mine secretele imi devin incet adevaruri,si ajung iar,ating tot ce e departe. 
Aproape am ajuns la final,dar de aici incepe un alt drum,un nou inceput,pana maine.
Si o iau de la capat,respir si pasesc.Sfarsitul si inceputul cu lacrimi doar pentru mine.  

Atunci...simt ca lipseste.

Am acele sentimente reci.Ma simt pierduta in confuzie.Si ratacesc in orice moment liber prin ganduri moarte.In inima mea totul e un paradox.Abandonez fiecare amintire,nu am nevoie de ele.Si ma simt atat de gresit,sa pastrez totul doar pentru ca nu am curaj sa plec.Nu mai pot iubi ce a ramas,sunt doar cuvinte ce nu sunt intelese.Si cand ma pierd,cand nu mai vad nimic altceva....decat felul in care cad urmata de picaturile ploii si de lacrimi.Atunci simt...cat de tare imi lipseste.Trec prin toate astea,si e atat de greu sa imi las privirea sa se stinga,dar e doar pentru ce am.Urmata de minciuni,de adevaruri nespuse,urmata de alte clipe.Cand totul pare nedrept,si nu mai pot spune nimic altceva,caci totul a fost zis deja,si cand ma paraseste tot.Atunci simt...cat de tare imi lipseste.