Poveste...

Pasesc pentru prima oara cu atata nesiguranta... 
Si deschid aceeasi usa fara clanta. 
Mereu aceeasi camera pustie.
Si mereu iti spun aceleasi lucruri tie!




Un singur drum,cel gresit.
Un singur gand,mereu irosit.
O singura amintire,pierduta.
Putina durere,poate mai multa.  




Si cad in pustiu,iar si iar,mereu.
Si pierd tot,tot,tot ce...e al meu.
Linistea ne inconjoara,si tacerea ne bantuie...
Dar cred ca sunt departe de tine,nu am fost nicicand mai vie.




Am nevoie sa simt tot ce a ramas,inainte sa plec...
Cuvintele ne sunt fatale,si nu reusesc sa ma vindec.
Si nu exista sfarsit sau inceput,nu exista ieri sau maine...
Nu pierdem nu castigam,totul dispare,raman eu si cu tine.




O ultima atingere,profunda.
Minte-ma,pentru o secunda!
Un sarut de ramas bun.
Inca visez sa ma razbun...




Ma trezesc,si te privesc in ochi,in suflet. 
Si esti asa cum nu vei fi...beat de iubire,mort intr-un secret.
Te pot simti,pierzandu-te in jurul lacrimilor mele...doare.
Vom fi aici pana maine...ziua de azi moare.