Merg in continuare,pe o strada pe care nu o cunosc...
Si ma simt atat de singura.Nu sunt acasa,dar nici acolo nu ma regasesc.
Drumul acesta devine din ce in ce mai greu.Dar nu voi ramane aici,voi ajunge la capat!
Ma mint pe mine,mint simtind ca e bine.Si gresesc,dar nu conteaza,sufar treptat...
Ma simt din ce in ce mai aproape de locul potrivit.Am pasit in lacrimi,lasandu-mi in urma sufletul.
Ma prefac pentru o vreme,ce ar trebui sa fac?Sa ajung sa inteleg adevarul...
Incerc sa arat partea necunoscuta din mine,tot ce ramane ma ignora.
Si ma atrage tot mai aproape,trimitandu-ma tot mai departe,ura.
Daca ma urmeaza cu privirea rasaritul,oare reuseste sa imi descopere chipul?
Caci tot ce fac e sa plec pe calea mea,cautand iar si iar apusul...
Vreau doar sa ma pierd,pana la sfarsit,sa nu fiu oprita de nimic.
Vreau doar sa uit tot ce am avut,am mintit,am gresit,am iubit.
Nu stiu daca mai am nevoie de ceva,dar nu ma pot intoarce,nu pot pleca...
Nu se poate termina totul acum,nu am ajuns inca la sfarsit de drum,ceva inca ma impiedica.
Eu gresesc,dar merg iar pe acea strada pustie,fara sa ma doara gandul ca mor usor...
Si nu ma pierd inca in ziua de maine,caci pana atunci respir din nou nu am nevoie de ajutor.
Nu mai pot sa am grija de tot ce am,si distrug ce pastrez in bratele mele,dispare!
Pasesc mai departe,spre acelasi loc,inca nu il cunosc.Ma doare,dar nu la fel de tare...
Si dinstanta incet ajunge la sfarsit,dar inca imi rupe inima,si construieste din ea tot ce am.
Nu mai ramane nimic,aveam lacrimi,regrete si minciuni,nu mai am nici un dram.
Si nu sunt singura,in toata aceasta liniste inca incerc sa gasesc ceva ce nu ma raneste...
Alaturi de mine secretele imi devin incet adevaruri,si ajung iar,ating tot ce e departe.
Aproape am ajuns la final,dar de aici incepe un alt drum,un nou inceput,pana maine.
Si o iau de la capat,respir si pasesc.Sfarsitul si inceputul cu lacrimi doar pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu