Atunci...simt ca lipseste.

Am acele sentimente reci.Ma simt pierduta in confuzie.Si ratacesc in orice moment liber prin ganduri moarte.In inima mea totul e un paradox.Abandonez fiecare amintire,nu am nevoie de ele.Si ma simt atat de gresit,sa pastrez totul doar pentru ca nu am curaj sa plec.Nu mai pot iubi ce a ramas,sunt doar cuvinte ce nu sunt intelese.Si cand ma pierd,cand nu mai vad nimic altceva....decat felul in care cad urmata de picaturile ploii si de lacrimi.Atunci simt...cat de tare imi lipseste.Trec prin toate astea,si e atat de greu sa imi las privirea sa se stinga,dar e doar pentru ce am.Urmata de minciuni,de adevaruri nespuse,urmata de alte clipe.Cand totul pare nedrept,si nu mai pot spune nimic altceva,caci totul a fost zis deja,si cand ma paraseste tot.Atunci simt...cat de tare imi lipseste.