Imi amintesc...

Ma trezesc iar si iar,din acele cosmaruri ce nu se mai termina.
Dar inca mor,pierduta in noapte...
Si sunt socata ca nu pot tipa..si ma intorc cautand mai mult.
M-ai vazut...acolo?Ai auzit tot ce am spus?
Plimbandu-ma prin picaturi de sange,prin lacrimi reci,prin vise.
Toate lucrurile ce m-au dezamagit.
Toate minciunile in care am crezut.
Toate amintirile ce m-au distrus.
Tot ce nu am putut ierta...
Tot...
Imi amintesc.
Am incercat atat de tare sa uit,sa iert...
Dar ma tine treaza,ma pastreaza aici,si nu pot renunta.
Imi doresc sa se termine.
Ar fi trebuit sa plec pana acum,desi ma intorc tot mai mult...
Imi fac griji pentru tot ce am facut,fac...nu pot continua.
Toate regretele ce inca ma bantuie.
Toate dorintele ce nu imi apartin.
Toata fericirea pe care am pierdut-o.
Tot ce nu am putut invinge...
Tot...
Imi amintesc.
Diferit de tot ce credeam,confuza si speriata.
Nu reusesc sa fiu,asa cum sunt.
Inainte sa ratacesc printre umbre,acolo unde nu imi e locul.
A fost ceva ce m-a salvat,dar am alungat tot ce nu imi apartinea.
Si ar trebui sa uit totul,dar...
Toate clipele in care nu reuseam sa mai pasesc,sa respir,sa zambesc.
Toate cuvintele ce nu au fost spuse la timp
Toate alegerile gresite,luate fara voie.
Tot ce mi s-a zis,din ura.
Tot...
Imi amintesc.
Inca sunt in acel loc,pe care il urasc tot mai mult.
Si inima mi se rupe in bucatele.
Tot ce ramane in urma...sange si lacrimi.
Adanc in inima mea inca pastrez tot ce ma omoara usor.
Am crezut ca am trecut peste tot,dar nu am reusit...
Caci inca...
Imi amintesc!  

Pasesc.Sfarsit si Inceput.

Merg in continuare,pe o strada pe care nu o cunosc... 
Si ma simt atat de singura.Nu sunt acasa,dar nici acolo nu ma regasesc.
Drumul acesta devine din ce in ce mai greu.Dar nu voi ramane aici,voi ajunge la capat! 
Ma mint pe mine,mint simtind ca e bine.Si gresesc,dar nu conteaza,sufar treptat...  




Ma simt din ce in ce mai aproape de locul potrivit.Am pasit in lacrimi,lasandu-mi in urma sufletul.
Ma prefac pentru o vreme,ce ar trebui sa fac?Sa ajung sa inteleg adevarul... 
Incerc sa arat partea necunoscuta din mine,tot ce ramane ma ignora.
Si ma atrage tot mai aproape,trimitandu-ma tot mai departe,ura.




Daca ma urmeaza cu privirea rasaritul,oare reuseste sa imi descopere chipul?
Caci tot ce fac e sa plec pe calea mea,cautand iar si iar apusul... 
Vreau doar sa ma pierd,pana la sfarsit,sa nu fiu oprita de nimic.
Vreau doar sa uit tot ce am avut,am mintit,am gresit,am iubit.




Nu stiu daca mai am nevoie de ceva,dar nu ma pot intoarce,nu pot pleca... 
Nu se poate termina totul acum,nu am ajuns inca la sfarsit de drum,ceva inca ma impiedica.
Eu gresesc,dar merg iar pe acea strada pustie,fara sa ma doara gandul ca mor usor... 
Si nu ma pierd inca in ziua de maine,caci pana atunci respir din nou nu am nevoie de ajutor.




Nu mai pot sa am grija de tot ce am,si distrug ce pastrez in bratele mele,dispare! 
Pasesc mai departe,spre acelasi loc,inca nu il cunosc.Ma doare,dar nu la fel de tare... 
Si dinstanta incet ajunge la sfarsit,dar inca imi rupe inima,si construieste din ea tot ce am.
Nu mai ramane nimic,aveam lacrimi,regrete si minciuni,nu mai am nici un dram.




Si nu sunt singura,in toata aceasta liniste inca incerc sa gasesc ceva ce nu ma raneste... 
Alaturi de mine secretele imi devin incet adevaruri,si ajung iar,ating tot ce e departe. 
Aproape am ajuns la final,dar de aici incepe un alt drum,un nou inceput,pana maine.
Si o iau de la capat,respir si pasesc.Sfarsitul si inceputul cu lacrimi doar pentru mine.  

Atunci...simt ca lipseste.

Am acele sentimente reci.Ma simt pierduta in confuzie.Si ratacesc in orice moment liber prin ganduri moarte.In inima mea totul e un paradox.Abandonez fiecare amintire,nu am nevoie de ele.Si ma simt atat de gresit,sa pastrez totul doar pentru ca nu am curaj sa plec.Nu mai pot iubi ce a ramas,sunt doar cuvinte ce nu sunt intelese.Si cand ma pierd,cand nu mai vad nimic altceva....decat felul in care cad urmata de picaturile ploii si de lacrimi.Atunci simt...cat de tare imi lipseste.Trec prin toate astea,si e atat de greu sa imi las privirea sa se stinga,dar e doar pentru ce am.Urmata de minciuni,de adevaruri nespuse,urmata de alte clipe.Cand totul pare nedrept,si nu mai pot spune nimic altceva,caci totul a fost zis deja,si cand ma paraseste tot.Atunci simt...cat de tare imi lipseste.

Altcineva.

Este doar o alta zi in care toate imi par reale
Si nimic nu ar putea distruge asta..
E ca un vis ce se deruleaza...iar si iar
Niciodata nimic ce as putea simti...
Si prea mult timp a trecut.
Am plecat cat mai departe.
Incerc sa schimb totul.
Dar nu mai e la fel.
Dar fac un pas,si inca unul,altul...incerc sa nu ma opresc.
Si sunt inca treaza dar usor ma pierd in nestire
Asa ca... fac un pas,si inca unul,altul...incerc sa nu ma opresc.
Ma gandesc la altceva,la alta eu.
Ce sa mai fac?Unde sa mai plec de aici?
Ma simt mult prea ciudat,si ma intorc din drum.
Pentru ca fiecare drum era al nostru.
Acesta e al meu.
Stiu ...ca voi avea nevoie de timp,sa uit.
Dar inca sunt aici,si inca am nevoie de aer.
Dar fac un pas,si inca unul,altul...incerc sa nu ma opresc.
Si sunt inca treaza dar usor ma pierd in nestire
Asa ca... fac un pas,si inca unul,altul...incerc sa nu ma opresc.
Ma gandesc la altceva,la alta eu.
Stau aici...atat de singura
Imi e frica sa ma misc,nu pot pleca.
Nimic nu mai e real..
As vrea sa ma pot ascunde.
Nu mai sunt unde eram.
Dar fac un pas,si inca unul,altul...incerc sa nu ma opresc.
Si sunt inca treaza dar usor ma pierd in nestire
Asa ca... fac un pas,si inca unul,altul...incerc sa nu ma opresc.
Voi pleca. 

Nimic.

Nu te mai gandi la ...momente
Ia fiecare parte din inima mea cu tine.
Sunt ale tale.
Mergi pe acel drum ce a fost pustiu mereu si nu ai uitat...
Ca a fost gol pana cand.
Cand eu.
Eu am fost candva acolo!
Si e ca o poezie...asa ca nu ii strica versurile.
Pastreaza-ma si acopera rima.
Fa fiecare parte interesanta...
Atinge fiecare particica din corpul meu si sarut-o apasat.
Alege ultimul nostru drum spre sfarsit.
Inchide tot ce nu ne mai trebuie...
Arunca confuzia .
Vino si ia...tot ce a ramas.
Nimic.
Dar nu ma face sa astept.
Nu mai pot astepta mult...
Si nimic nu mai este de ajuns...pana acolo.
Nu.
Vino.
Hai sa ne pierdem in acea nebunie pe care noi am construit-o.  

Lipsita de tot,goala inauntru.

Imi lipsesc gandurile.Caut fara incetare ceva de care sa ma leg.Si pierd...orice.Pierd ce am avut,pierd ce nu am avut,doar pierd.A durut pana cand am cazut in acea stare in care nu mai pot simti nimic.Privesc.Tot.Desi nu sunt parte din nimic.Ascult linistita,fiecare sunet si il pot percepe pana la cele mai necunoscute vibratii.Sunt goala inauntru,dar imi face bine,caci pot sa umplu acel spatiu nefolosit cu...
Si nu pot continua.M-am oprit... 

Acum...Nu.

Am ganduri,parti,momente ce ma alcatuiesc.
Am rau si bine,lumina si intuneric,ura...si adesea iubesc.
Nu cred in mine,cred in ce sunt...
Nu cred in simturi,cred in mai mult.


Nu pot visa,si totusi ma pierd acolo pe veci.
Nu pot pleca,si totusi nu sunt...aici.
Nu pot uita,si totusi nu-mi amintesc de mine.
Nu ma ascund in rau,si totusi nu sunt bine...


Au fost lucruri ce mi-au stat in cale...
Dar am continuat si m-am impiedicat de dureri reale.
Nu mint,dar nu spun adevarul.
Nu plang,dar nu zambesc, imi pierd curajul...


Sunt in varful lumii adesea si e minunat...
Dar atunci cand cad,ma simt ca un suflet abandonat.
Nu pierd,si nu sunt o invingatoare.
Nu imi e teama de nimic,si nu pot parasi frica,e ucigatoare!


Nu am nimic,dar am prea mult,imi raman momentele.
Nu am auzit,dar nu am ascultat niciodata soaptele.
Nu sunt aproape,dar nu am fost departe,nicicand.
Nu imi este de ajuns,dar nu vreau mai mult.Pot pleca curand.


Am tot ce am.Pentru un moment imi ajunge,voi cauta putin mai incolo altceva.
Pe aici totul trece repede,iar inauntru prea incet.Voi intelege candva.
Nu vreau sa plec,dar nu am de gand sa raman...caut un drum. 
Nu mai astept,pot reusi cand nu voi mai incerca.Acum.