Devin.

Am un sentiment ciudat,ce imi tot apasa inima.
Sta acolo,e atat de puternic,iar eu atat de slabita de forta.
Nu il pot alunga.
Dar ar trebui sa o fac?
Nu parasesc jocul,am de gand sa continui la nesfarsit!
Oricat de tare doare.niciodata nu voi parasi realitatea…
Tot ce infrunt,tot ce imi iese in cale si ma alunga!
Pastrez.
Dar ma pierd…  
Mereu pe acelasi drum,in acelasi gand.
Mereu aceleasi.
Si totusi nu le cunosc.
Totul se misca atat de repede,si eu sunt atat de obosita,de secatuita de viata.
Dar inca ma straduiesc…sa nu raman in urma.
Si nu am nevoie de ajutor.Voi reusi singura.
Si devin,ceea ce mi-am dorit mereu.
Imi formez propria lume,propriile reguli.
Devin aceea persoana pe care o urasc,dar care trebuie sa fiu.
Ma joc cu persoane,dar cine imi interzice?
Controlez actiuni ce nu depind de corpul meu.
Si nu cred in suflete.Nu am crezut niciodata.
Devin usor,usor.
Ar trebui sa ma opresc?
Nu am de gand sa o fac.
Pe o singura cale,nu imi pasa care,oricat de neajutorata sunt.
Devin.
Rea sau buna,nu exista ceva ce ma indruma.
Ma voi rupe in bucatele,si voi lasa in urma doar sange si lacrimi.
Nu iubesc sunetele,si detest imaginile.Cum traiesc?
De ce am nevoie?
Devin,acea parte din nestire,si ma pierd,tot mai mult.
Dar nu conteaza daca voi fi bine.
Voi fi.Numai eu o stiu.
Devin un strain.Si asta ma bucura.
Voi fi pentru totdeauna acea enigma a realitatii.
Si nu ma voi schimba.
Pasii mei ma duc atat de departe,si nu lasa urme in spate.Nu voi fi gasita.
Devin o parte din trecut.Devin ceva uitat.Devin eu.