Am mereu un inceput.Si niciodata un sfarsit perfect!
Privesc acelasi peisaj,in fiecare moment,mereu incomplect…
Urmez aceiasi pasi,spre acelasi loc,fara vreun scop anume.
Ma departez incet,incet de ei.De ceea ce nu imi apartine.De lume…
Si nu fac diferente,intre realitate si nestire.Traiesc in abis.
Pornesc cu reguli diferite.Si minciuni.Tot ce nu e bine.Interzis!
Nu cred in nimic.Nu urmez vreo miscare stricta.Nici un moment.
Dar ma simt bine.Sa traiesc mereu asa.Am alaturi acelasi gand absent.
Voi reusi.Ceva ce mi-am propus.Dar pana si eu stiu ca nu e adevarat.
Nu depinde de mine.De corpul meu mort.Sau de sufletul meu impovarat.
Sunt ritualuri la care nu particip.Si inca nu am de gand sa o fac.
Pot reusi singura sa protejez ce imi apartine.Atunci cand sunt ranita,atac.
Si nu e singura cale pe care o pot urma.Sunt o mie in jurul meu.Dar imi place sa o aleg pe cea gresita.
Poate ca pare necuvenit,sau poate sunt o persoana cumplita.Dar asta ma face fericita!
Tot ce conteaza dispare.Nu mai are vreun loc special pentru mine.Mici parti.Adunate pentru un sfarsit.
Am avut parte de multe,dar nici unul real. Poate doar un sir al actiunilor ce a pastrat in jurul meu un sentiment nedumerit.
Sunt inca o parte din ce traiesc.Pana cand se va schimba asta,pot pastra iluzia fericirii.
Inca mai am nevoie de ceva,cateva cuvinte si usoare batai ale inimii.
Pana cand voi sfarsi,nu conteaza cum,dar sa para potrivit.Pentru realitate,nu pentru mine.
Voi pleca cat mai departe,cu sufletul si sangele.Nimic nu mi se va opune!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu